Ottilia Ardeleanu

ai face bine să nu te subestimezi, gratuit de altfel, ești profesor de Limba și Literatura română!
Nu cred că e cazul să dramatizezi. Cine ține cont, bine, cine nu, iară bine. Consider că nu e puțin lucru să atenționezi astfel de abateri involuntare (sau nu).
Pe mine mă intrigă faptul că se acordă stele în prostie nemaiținând cont și de farmecul gramatical al acestei limbi destul de dificile... dar foarte generoase!

de civilizație, o sihăstrie și un mediu sălbatic îmi inspiră poezia ta care este bine esențializată și cursivă. limita dintre cele două lumi care "roiesc" este precum apropierea dintre cele două gemene, Adela și Aida.
apreciez.

cu scuze că intervin pe partea de gramatică (ceea ce este poetic este evident), dar sunt de acord cu George.
dintre este o legătură între ceva și încă ceva.
deci, dintre ceea ce și ceea ce.
mai poetic însă, mi se pare așa:
pe respiraţia celui care am fost
și sunt...
acest final, și sunt, fortifică ideea de a rezista!

am modificat și clar ai avut dreptate
până peste poate
acum simt că aceste cuvinte se potrivesc
și din nou îți mulțumesc!

Am publicat doar poezie până în prezent.

George, nu e nevoie să taci. Tu chiar nu trebuie să taci pe aici!

Vă mulțumesc, domnilor!

George, și tăcerea este o artă, și tăcerea poate fi poezie, desigur, atâta vreme cât nu vrea să ne îmbrobodească. Mă bucură trecerea și "notița" ta (exprimarea asta îmi sună mereu a atitudine de profesor :) ).
Mulțumesc. Onorată!

mi-a amintit de fântânile sătești ori de la marginea satului, de paparude și de apa rece și bună în care mai răceam câte-o lubeniță, vara pe când arșița își făcea de cap. ehei, ce frumoase timpuri, cu oameni de omenie!
și da, de horele din centrul satului, cu tradiții și iubiri fragede...
pentru asta las o stea!

dacă e să fiu întrebată, aș zice că orice este din Dumnezeu are inimă și sângele îi pulsează a viață!

te-ai dus cu gândul, cu slova!
frumos!

am a vă mulțumi din inimă.
(Tego, cu siguranță timpul a șters din memorie acele comentarii. Totdeauna vor fi altele care le vor lua locul!)

stimate Miclăuș Silvestru. Voi reflecta și asupra propunerilor dvs.

despre subiectivism este vorba. unele texte, din pct meu de vedere mai slabe, treceau de baremul respectivului editor.
dar eu nu am suferit vreun tragism.
sunt personaje care scriu bine, dar și la ora actuală suferă că vreun x sau vreo y nu empatizează. ei și?
sunt personaje obscure și dinafara agoniei care trepidează de invidie!
nu au decât să se afunde mai vârtos!
vorbim de om? de animalul superior? în câți se vede asta?
îl iubesc pe einstein! știu eu de ce!

a te subestima, doar pentru că zice x și y nu știu ce protuberanță literară, zău, nu mi se pare a întruni respectul de sine.
rogu-te-aș, nu te mai pune în inferioritate. unii asta așteaptă!

asemenea comentarii. sunt spirituale și au acea coloristică umană. zău, aștept și un critic. îmi plac și sforțările dinamice.
mulțumesc, Tego.
fragmentul de gânduri se bazează numai pe realitate.

În atelier au fost mulți (sau chiar toți cei înscriși), conform unei anumite proceduri, ori unui regulament strict, numai că și-au șters textele de atelier, le era rușine de ei, de textele lor, habar nu am, nici nu mă interesează... eu am lăsat să se vadă evoluția. cine se crede deștept din născare se înșeală. toți învățăm. de fapt, asta e mama natură. și e frumos când ai ceva de învățat! ăștia care se cred burice sau mai știu eu ce ar trebui să se abțină, că altfel se fac de râs.
Tego, sunt o persoană cu conștiință și suflet.
Iar orgoliile mă lasă rece fiindcă am trecut prin destule capcane.
Am întâlnit oameni pe care i-am ajutat și mi-au întors spatele. Dar și oameni deosebiți, oameni de cultură recunoscuți care mi-au adus întreg respectul lor.
Îi aleg pe cei cu care pot comunica uman, într-un limbaj armonios și o atitudine poziti-vă. De restul nu mă mai privește!
Sunt multe de spus, dar nu e locul și timpul.
Apreciez mult apropierea de textele mele.
Doresc tuturor armonie întru cuvânt.
Accept scuzele celor care au încercat să facă talmeș-balmeș în pagina mea!

subiectivitatea sunt până la urmă interpretări proprii, precum și critica. Ei bine, criticii de meserie studiază și se exprimă pe lucrări cu greutate. Critica de întâmpinare este aleasă (a se vedea conotațiile de rigoare!) fiindcă este absolut necesară! Degeaba spun unii că nu au nevoie. Ba da, este nevoie, ca să ne putem orienta în haosul acesta literar.
Unora le plac creațiile extrem de simple, altora le plac subtilitățile, sunt destui care agreează metafora etc.
A scrie înseamnă a citi!
Și diferența dintre autori o facem tot prin lectură.
Eu spun doar că nu este o binefacere să lauzi un prieten doar pentru că este prieten. Îi faci un bine spunându-i exact ce simți, la modul nejignitor, fiindcă, la drept vorbind, nimeni nu este mai presus de nimeni! Iar aici, uneori este o dispoziție așa de a se ridica în slăvi unele discursuri care sunt doar simple încercări, simple debordări personale. În schimb, sunt și texte remarcabile trecute cu vederea.
Eu salut întreaga comunitate agonia și doresc tuturor o bună evoluție literară!

încă nu m-am decis la a modifica, dar mulțumesc pentru punctul de vedere pertinent!

domnule Silvestru!

locul acesta de desfășurare creativă este ok. Vom scrie fiindcă asta ne place să facem și e de bine.
Mulțumesc pentru totdeauna părerile tale sincere și pertinente.
Desigur, fiecare ia exact ceea ce i se potrivește atunci când cineva scrie o părere personală, fie ea o postare sau un comentariu.
Sunt convinsă că mulți sunt în asentimentul meu.
Subiectivi suntem cu toții, cum să nu, dar în toate, chiar și aici trebuie să existe o limită. Excesele nu aduc beneficii.
Mulțumesc încă o dată.

domnule Liviu Nanu. Onorată!