OAOttilia Ardeleanu
Verificat@ottilia-ardeleanu
Năvodari
Am una. Dar nu e pentru toată lumea.
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
fără nicio emoție, cuvinte înșirate pur și simplu, despărțite (sau unite) pe ici pe colea de slash-uri. ideea ar fi putut fi concentrată în câteva versuri cu reverberație. cam asta.
Pe textul:
„hărți pentru deșert. no roots." de Daniela Davidoff
Recomandat0 suflu
Contextîn ultima vreme, o legătură pe care o stabilești între modern și trecutul nu foarte îndepărtat, dar în același timp, de când pământul, prin felul acesta de a-ți arăta iubirea, în toate sensurile ei. și mă refer aci la faptul că inserezi printre versuri cântecul, specific românesc, ca modalitate poetică aparte, oferind mai multă emoție, mai mult farmec discursului. exclamația, onomatopeea, de asemenea, asigură caracterul viu al textului. tendința aceasta de a pune pe piedestal iubirea prin compararea actualului cu vechiul generează autenticul în versurile de față și în cele mai de dinaintea acestora. și pentru că am citit în ultima vreme poezii pe care le consider deosebite și caracteristice felului tău de a scrie poezie, dă-mi voie să remarc.
Pe textul:
„cântarea cântărilor" de marin badea
0 suflu
ContextTeo, adevărul este că totdeauna contează starea în care lecturăm, dar și acel ceva interior care se mulează pe poezie, general vorbind.
Pe textul:
„ca și când soarele s-ar elibera dintr-un strop" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
Contextagreez ideea fragmentelor - de timp și spațiu diferite - integrate sub același titlu. din textul-jurnal de față, primul fragment se înscrie într-o realitate care nu se dezminte. este, pe de o parte o constatare, pe de alta un motiv de a reflecta asupra acestui tip de neajunsuri ale vieții.
mă bucur să te recitesc, Katy!
mă bucur să te recitesc, Katy!
Pe textul:
„Eden" de Ecaterina Ștefan
0 suflu
Contextasta se poate chema iubire în adevăratul sens al cuvântului: atunci când orice ai face, oriunde și oricum te-ai afla, te întorci tot acolo, (ca) la dragostea dintâi.
original modul în care subliniezi acest lucru: fie jos de tot, fie cât mai sus, în zbor, năzuind la acel "auto-graf".
original modul în care subliniezi acest lucru: fie jos de tot, fie cât mai sus, în zbor, năzuind la acel "auto-graf".
Pe textul:
„obsesii de cititoare" de silvia caloianu
Recomandat0 suflu
Contextfelicitări din toată inima și multă inspirație în continuare! sper să vin la lansare dacă o să fie la Constanța :). succes!
Dan, mulțumiri pentru că ai făcut cunoscută această apariție editorială. scurt și la obiect.
Dan, mulțumiri pentru că ai făcut cunoscută această apariție editorială. scurt și la obiect.
Pe textul:
„Înainte de magnolii, roman de Florentina Loredana Dalian" de Dan Norea
Recomandat0 suflu
Contextaș fi murit de două ori aș fi ales calea înspre tine" - poate cea mai frumoasă declarație făcută cuiva care nu mai este, iar drumul străbătut în fiecare moment către această ființă duce până la Dumnezeu. femeia-cod pare să fie un mister, ceva ce numai în raza de lumină adecvată se poate citi, desluși. corespondentă a codului nu poate fi decât inima.
apreceiere!
apreceiere!
Pe textul:
„femeia cod" de Teodor Dume
0 suflu
Contextnu pare deloc simplu fiindcă trădează situații, implicații, sentimente și invocă o lehamite totală, o atingere nedorită a saturației, un fel de "fie ce-o fi de azi înainte!". se pare că a" fi sau a nu fi" poate avea formă rotundă, ovală, pătrată, dar poate la fel de bine să fie o combinație de cioburi ale oglinzii vieții. deși un pic explicită, găsesc metaforă de bun-simț, acel ceva care mișcă și pentru care nu pot să nu las un semn de apreciere.
Pe textul:
„simplu" de Eugenia Reiter
0 suflu
Contextdespre moarte (ca) de câine într-atâta de grav exprimată încât nici nu-ți poți imagina pe cine dintre personaje a durut mai tare: pe ăl bătrân, pe câine, pe copil?! sau pe poet, pe cititor?! am sesizat intercalarea unui limbaj al locului și metaforizarea subtilă.
Pe textul:
„ăl bătrân, cum m-am pomenit spunându-i într-o zi" de silviu dachin
0 suflu
Contextpentru recomandare, Eugenia.
Pe textul:
„totul pare să aibă greutate " de Ottilia Ardeleanu
Recomandat0 suflu
Contextpauza de acordare a instrumentelor și muzica unui supraviețuitor. spațiul dintre neanturi, medicul care potrivește sunetele aplecându-se "cu urechea pe pieptul unui muribund ca un supraviețuitor agățat de o geamandură pe marea așezându-se mulțumită peste epavă" - o imagine forte, cu un impact pe măsură...
o orchestrație desăvârșită, în conformitate cu "liniștirea" datorată "seismelor personale". o poezie antract între viață și moarte, bine regizată ideatic și metaforic.
o orchestrație desăvârșită, în conformitate cu "liniștirea" datorată "seismelor personale". o poezie antract între viață și moarte, bine regizată ideatic și metaforic.
Pe textul:
„Antract" de Simion Cozmescu
0 suflu
Contexte o plăcere să aflu părerea ta și îți mulțumesc pentru felul în care ai văzut și pentru că ai simțit așa cum ai simțit.
Pe textul:
„totul pare să aibă greutate " de Ottilia Ardeleanu
Recomandat0 suflu
Contextun șir de cuvinte și mai strecurate, prin filtrul personal, dar nu voi srica - recompunând poemul așa cum l-am "descoperit" eu citindu-l -, ceea ce tu ai construit în felul tău, spre a demonstra o altfel de "împărțire" decât știu oamenii, în general.
mi-a plăcut ideea în sine și modul restrâns de redare.
mi-a plăcut ideea în sine și modul restrâns de redare.
Pe textul:
„rusalii" de Mihaela Popa
0 suflu
Contextmă bucură apropierea aceasta. de cuvinte, de la om la om, din aproape în aproape...
îți mulțumesc nespus.
îți mulțumesc nespus.
Pe textul:
„plouă până dezgroapă toți morții " de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
ContextViorica, mă bucur că ai trecut și ai lăsat semnul tău de lectură.
Pe textul:
„viața o ultimă îmbrățișare " de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
Contextdinlăuntru. realitatea face totul! mulțumesc, dragă Cristina, pentru toate elementele de evidențiere.
Pe textul:
„viața o ultimă îmbrățișare " de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
ContextGeorge Pașa, viața este un “mic” haos pe care fiecare încercăm să ni-l ordonăm în fel și chip, așa cum ne pricepem ori cum ne ambiționăm să o facem, dar în final constatăm că a fost o încercare neizbutită sau din care ne-am ales cu destul. De puțin. Ceva rezistă totuși în om. Fiecare poate considera cel puțin un lucru care stă la temelia vieții.
Mulțumesc foarte mult.
Mulțumesc foarte mult.
Pe textul:
„viața o ultimă îmbrățișare " de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
Contextmă bucur mult pentru semn și empatie. îți mulțumesc și te aștept pe aici. și cu poezie. te-am citit :).
Pe textul:
„lucruri și stele " de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
Contextacum am găsit comentariul tău în pagină. mă bucur că ai citit. mulțumesc pentru semn. absolut totul are continuitate în viață, chiar dacă nu în linie dreaptă.
Pe textul:
„O mare de maci" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
Contextplină (cea a florilor pe ramuri) vis-a-vis de una goală (cea interioară)... nici că poți simți singurătatea mai bine! tocmai asta - punerea față în față - dă putere sentimentului de a nu nu te avea decât pe tine - în sens dezarmant, nu egoist-, dezolat de imaginea ta (tristă) prin contrast cu aceea a naturii (voioasă) bogate prin faptul că pentru ea frumusețea constă în multitudine, în destul, în bunăvoință, dărnicie, multiplicare a culorii, luminii, imaginii de sine, amplificarea frumosului și sacrificiul prin care se dăruiește lumii sub amprentă dumnezeiască.
pe cât de simple ar părea cuvintele tale, pe atât de mult încearcă să atingă...
și reușesc. în măsura în care putem să facem diferența.
pe cât de simple ar părea cuvintele tale, pe atât de mult încearcă să atingă...
și reușesc. în măsura în care putem să facem diferența.
Pe textul:
„Singurătate" de Cristina Rusu
0 suflu
Context