Poezie
când te privești în luciu de octombrie
1 min lectură·
Mediu
lustrangiul își închipuie că poate lustrui soarele
își ia peria cum doar el știe începe să frece ușor
pe o parte pe alta pe la punctele cardinale
îl ține într-o mână îl privește apoi
cu cealaltă îi dă strălucire diamantină
îl pune pe raftul din față al mării
pe unde tocmai s-a strecurat un vapor cu visuri
053
0
Lumina poeziei tale provine din “soarele” viziunii poetice de mare amplitudine.