amintiri pe muzică veche

„Amintiri pe muzică veche” miroase a adolescență. Ce vremuri cand porțile „se închideau devreme”, când totul părea interzis și totuși fiecare mică evadare era o victorie. Se simte bucuria copilăroasă, a „escapadelor”, curajul de a fuma pe ascuns, de a asculta muzică la un magnetofon „răgușit”, dar și neliniștea unei vârste în care totul era nou și plin de înțepături în trup și suflet. Muzica devine fundalul esențial: de la șoaptele romantice ale lui „je t’aime, mon amour” la discul de rock ascuns cu grijă „sub saltea”, pentru că unele lucruri erau mai prețioase decât siguranța însăși. Ce sa mai spun? Decat ce citesc, decat ce imi amintesc, marele adevăr simplu: nu era nevoie de prea mult pentru a te simți viu și împreună. Prietenii, chicotele, filmele văzute pe ascuns, cântecele interzise…toate acestea aveau mult farmec, chiar nu stiam de singuratate.