nu m-aș încrede în tăcere

Un text serios, aș zice, scris intr-o manieră ludică, însă, intr-un ritm de hip-hop. Nu înseamnă că e de rău. Un singur păcat aș vedea aici: referirea iarăși la poezie și artă. Un păcat pe care-l fac și eu, recunosc. Spun aceasta fiindcă referentul principal aici este tăcerea, nu poezia.

George, și tăcerea este o artă, și tăcerea poate fi poezie, desigur, atâta vreme cât nu vrea să ne îmbrobodească. Mă bucură trecerea și "notița" ta (exprimarea asta îmi sună mereu a atitudine de profesor :) ).
Mulțumesc. Onorată!

joc
ai pus-o în diferitele ipostaze ale propriilor trăiri, atunci când ea “se strecoară” discret
tovarășa de drum, misterioasă dar și bine înțeleasă

am citit azi un text mai vechi, recomandat
un jurnal al unei întâlnirii de pein 2009

am încercat să-mi imaginez, așa cum autorul a propus, pe fiecare, cei de pe aici

nici nu trebuie să faci mare efort să dai contur cuiva, în funcție de ce scrie, ce spune, cum face acestea
bineînțeles, poate fi doar o impresie și realitatea să dovedească altceva

voi căuta vreo o proză, dacă ai publicat așa ceva

am obiceiul să cumpăr cărți scrise de oameni

Lasă, n-o-ntoarce ca la Ploiești! Știi că mă refeream la prezența acelor cuvinte, nu la cât de poetică e tăcerea sau că tăcerea e o artă. La tăcere mă pricep bine, să vezi cum voi incepe să tac pe aici!

Am publicat doar poezie până în prezent.

George, nu e nevoie să taci. Tu chiar nu trebuie să taci pe aici!

Vă mulțumesc, domnilor!

am modificat și clar ai avut dreptate
până peste poate
acum simt că aceste cuvinte se potrivesc
și din nou îți mulțumesc!