La țărm

Ideile poetice nu sunt de aruncat, dar mai bine ai fi scris în vers liber, evitând rima. Spun asta fiindcă, exceptând prima strofă, în toate celelalte există pierderi de ritm.
Sigur, cum tu ai experiență în scris, poți să realizezi din acesta un text cu adevărat muzical.

Ai citit cu voce tare?
Ruperi de ritm... poate treceri din ritm în ritm. E adevărat, ca să menții o idee este dificil să menții silabă cu silabă, accent cu accent, rimă cu rimă și mai ales să nu fie ceva facil.
Nu spun că nu ai dreptate, dar textul acesta așa mi-a venit dat fiind faptul că azi m-am plimbat pe țărm, iar marea a fost atât de limpede și liniștită cum n-o să mai fie în plin sezon când oamenii o vor neliniști fiindcă ce știu ei să facă mai bine:)?

Ottilia, am zis pierderi de ritm, însă, ai dreptate, se trece de la un ritm la altul. Dacă ție și altora le place nu-i nicio problemă.

e perfectibil, iar tu ești unul dintre scriitorii care țin la asta, de aceea apreciez intervenția ta. nu cred însă că este vreun scriitor mulțumit de ceea ce scrie. probabil e unul dintre atributele pe care Dumnezeu le-a investit în scriitori. mulțumesc din nou.

Per total mi-a plăcut deși pe ici, pe colo, șchioapătă la auz citită cu voce tare. Ritmul dă cu virgulă dar ideea și melancolia din poem îmi plac.

mă bucur de intervenție. am mai spus, textele mele nu sunt căutate, nici lucrate zile și nopți. vin așa cum vin. la o publicare pe hârtie însă sunt cernute. nu mă pot lăuda cu poezia fixă, sunt sinceră când scriu și așa îmi vine, na. nu e chiar stilul meu :). asta veni din dragoste de mare. și azi, marea... ce minunăție!

e de pus într-o carte, dar știi cum?
așa, ca floarea culeasă, pe drum
amintire
își va cere tributul de cuvinte această senzație așezată în versuri, azi
va lenevi o vreme și apoi, redescoperită, va reveni.
aproape că pot paria.

e o poezie romantică care, mie, îmi oferă filmulețul în care te văd plimbându-te, de loc înstrăinată, pe malul mării.
mi-ar fi plăcut să ai pantofii ținuți, așa, pe două degete și să umbli desculță.

cred că din poezie îmi aleg strofa asta

“ Cu gând la tine, pe-o sfoară
De moșmoni roșietici,
Ziua de mai se coboară
Pe poli de rai magnetici.”

ce să zic,
vacanță plăcută! (dacă bine am înțeles, ești pe malul mării. dacă nu, plăcută să-ți fie seara, oriunde te-ai afla)

sensibilitatea ta răzbate până aici. Pentru mine încă nu a fost vreme de ținut pantofii în două degete. Dar, am văzut destui tolăniți în fața soarelui, în neglijeul de plajă :).
Sunt de-a mării!
Așa că te salut de la țărm.
Cu mulțumiri.