Poezie
poduri
1 min lectură·
Mediu
când ne suprapunem gândurile
depărtările se sparg în mii de cioburi
sângele nostru din grupe diferite se face mâini
mâna mea peste coala albă se întinde
lângă mâna ta
ca două răni ale aceluiași timp
degetele încep să-și spună povestea cuvintelor
un vers mâna mai mică
alt vers mâna mai mare
până când cele două inimi se golesc și
caută să se umple una pe cealaltă
cu iubirea cea spinoasă
cu iubirea cea lămurită
cu iubirea iubirilor
coala se face ocean roșu
numai noi știm să-l trecem
ridicăm poduri ne călcăm pe inimă
ca pe câte-o scândură de la unul la altul
nimic nu doare mai mult decât
să încerci să-l atingi pe celălalt
cu ființa ta iar acela să nu mai poată întoarce atingerea sa
așa că tu și eu ne-am lăsat sângele din grupe diferite
să se electrizeze să se facă mâini
să scrie cu degetele roșii
despre iubirea cea spinoasă
iubirea cea lămurită
iubirea iubirilor
031.333
0
GM