Poezie
rătăcita întrebare
2 min lectură·
Mediu
de-atunci tot în criză stați sau vă mutați dintr-o criză în alta
mai tatonați o afacere o scădere în prosperitate
mai schimbați buzunarul gol cu cel rupt
mototoliți proiectele pe doi-trei ani cu câte-un citat despre viață scris în colț
vă mai faceți vânt cu evantaiul iluziei de scăpare pe țeava de eșapament al singurului mobil pe post de ascunzătoare
inamicul cine-l vede e un prăpădit
te pomenenești cu el nod în gât
tușești expectorezi toate necazurile pe pereți apar picturi rupestre
ce e istoria te poți întoarce în trei timpi și două mișcări în epoca de piatră
la câte păcate planează nu există nici stânci de rotit pichamerul instrument modern care depășește orice muzică de bandă
nu mai ai nevoie de nimic la ce bună o hartă sau un gps ca să parcurgi drumul nervilor de mătase de la bucătărie la baie și-napoi în dormitorul ticsit de cărți
aproape că suferă și ele de aerul închis în plămâni să nu cumva să deranjezi motanul din tors
nu atinge praful de peste tot la o adică el poate mărturisi în favoarea nebuniei
te poate susține cu câteva amintiri ca să mai treacă timpul
seara stai pe întuneric economisește măcar energia electrică dacă pe a ta o risipești de la ușă la fereastră
nu-i așa că niciodată luna nu a fost mai frumoasă
până acum doi ani aproape că nici nu știai că ea e mereu acolo la cules de stele
dă-l încolo de telefon poate să cânte aceeași melodie nu mai ai chef de apeluri ce să vorbești să ții numărul morților al nevaccinaților al paturilor doldora ca pomii fructiferi din livada bunicilor
trece îți spui în timp ce sorbi apa sălcie a prezentului bun depozit renal
suntem bolnavi de singurătate de indiferență de râs de capra vecinului
distanțarea nu-ți mai permite să privești peste gard fiindcă orice gard escaladat poate transmite un virus de prietenie
grav se răspândește rapid nu vei mai avea aer te vei înfunda vei strănuta cu vorbe ieșite din tipar
spaimele spaimelor tale se vor înspăimânta de viitor
privește soarele și-a pus și el o mască de nori groși
nici Dumnezeu nu mai stă la vedere este riscant pentru cei care încă sunt recalcitranți la măcar o doză de iubire
câteva avioane bubuie pe cer mă tem de piatră la ploi rapide venite de nicăieri gândul unui război peste mormintele eroilor
033.247
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ottilia Ardeleanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 396
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Ottilia Ardeleanu. “rătăcita întrebare .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ottilia-ardeleanu/poezie/14161002/ratacita-intrebareComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRRRrazvan rachieriu✓Cei care nu mai au “nevoie de nimic”, circulă prin non-spațiile nimicului în care s-au încuibat neantul, vacuitățile şi bolgiile, iar cei cu o reziliență opacă, dezactivată şi ambiguă, gestionează cu dificultate “crizele” similare cu seismele ființiale.
0
OAinterpretare în parametrii tăi, Răzvan, pentru care îți mulțumesc.
Mulțumesc pentru toate semnele de lectură.
Mulțumesc pentru toate semnele de lectură.
0
OAîntregii redacții urez: Pace, Sănătate, Iubire!
Și aceleași urări cititorilor, criticilor, iubitorilor poeziei mele!
să fim convinși de locul nostru pe pământ și în eter!
Poezia e liantul inimilor.
vă mulțumesc tuturor!
Și aceleași urări cititorilor, criticilor, iubitorilor poeziei mele!
să fim convinși de locul nostru pe pământ și în eter!
Poezia e liantul inimilor.
vă mulțumesc tuturor!
0