Poezie
era înalt
1 min lectură·
Mediu
am ținut mult la un tânăr
ba chiar l-am iubit până ce mi-a interzis
era bărbat
ce bărbat
mai ales dimineața
nu-i plăcea să mă vadă îmbrăcată
sfâșia totul de pe mine
până într-o zi când i-am spus
vreau să ieșim de mână pe câmp
am deschis dulapul
erau numai cămăși bărbătești
și câțiva blugi
o lădiță de ciorapi și alta de boxeri
dar nimic de-al meu
și-am întrebat cu ce pot să mă îmbrac
era înalt și barba lui îmi atingea sânii când ne sărutam
era înalt dar mă privea ca pe o floare sălbatică
era înalt și îmi plăcea să mă agăț de gâtul lui
să mă ducă undeva numai cu el
eram totdeauna piele de găină
mirosea a dragoste dimineața
nu mi-a cumpărat nimic mi-a spus doar
pune tricoul ăsta pe tine
îmi venea ca o rochie scurtă rock and roll
am plecat de mână și am făcut dragoste pe câmp
ce mi-ar fi trebuit altceva
l-am iubit cât mi-a dat voie
034
0
Poezia asta este ca un abur!
Scris cu o finețe totală, de clipa aia de înalt se transmite intactă, fără nici-o deteriorare, exact ca atunci.
În plus ca un bonus, poetul fără pic de egoism ia cititorul ”de mână pe câmp”, :)
îl duce prin
” mirosea dimineața a dragoste” - abur ce te-ajunge din urmă fără să vrei,
te-ajunge din urmă să te mai îmbete încă odată de Înaltul dragostei, ... și măcar prin poezie, ...
”dragoste pe câmp
ce mi-ar fi trebuit altceva” ...
Pur și simplu Sublim!
Cu mult drag!
Maria,