Poezie
cele 12 iubiri
2 min lectură·
Mediu
*
seara este doar un gând
neted pentru iubire
chiar și soarele cedează în brațele nopții
apoi câteva forme
albe de hârtie
se lasă trasate de cuvinte
în ele ești tu
și
totul strălucește
*
când te văd
bucuriei mele îi vine să nască
se întinde pe buze de durerea facerii
respiră crescendo
se adună într-un colț cu genunchii lipiți
la gură
e ceasul
primăverii i-a venit sorocul
lumina pocnește din muguri
vestește
acest mântuitor al păcatului de a mă bucura
țipătul
e viața
un zâmbet viguros îi taie ombilicul
*
nu-mi place să împrumut
să nu facem risipă de cuvinte
să le folosim chibzuit
și molcom
să răsune în măduvă
adagio
să le articulăm lungim șlefuim șoptim
până la tăcere
ne vor fi necesare
o viață
*
inimă isteață
dirijează o întreagă orchestră
cu diapazonul unui cuvânt
*
mărului mușcat
nu-i stă bine
decât
pe butucul uscat
după tăiere
așa cum împarți dragoste
la doi
*
să fiu când
mă vrei
nici mai mult nici mai puțin
doar când munch țipă
de iubire
*
fiindcă iubirea îmi e
dăruire trup și
ceea ce pot păstra în acesta
*
să-ți pot dărui întreaga mea viață
ar fi sinonim cu trăiește clipa
*
când tot ce văd
frumos
este
doar fugit din mine
infuzat în lucruri
este
ceea ce sunt
peste ceea ce
nu poate fi altfel
*
există un
tu
pe retina mea
chiar în iris de parcă un bun țintaș
de departe a ochit și
priceput a lovit central
un
tu
de culoarea fericirii
jucăuș în lumină
acum stă lipit
o lentilă de contact
dioptria necesară pentru iubire
*
iubire e când
viața o fluieri pe limbă
ținându-vă de mână
până acolo unde
iarba va crește
pe oasele voastre
așezate artistic
unele lângă altele
pentru a atinge veșnicia
*
să te duci după lumină
cum firul de iarbă suind printre dale
după lumina ochilor tăi
042.047
0
Poate puțin cam prea lung, poemul ar da mai mult
dacă l-ai plivi până la esență...
Oricum, virtuozitatea rămâne...