Poezie
am internat melancolia la suspectă de ieri
2 min lectură·
Mediu
tăcere aspră în parcul pierdut pentru o clipă în depărtarea gândului meu
merg fără să judec îmi reazem fruntea de câțiva nori legați la gură cu frunze
pomilor fructiferi li s-a promis marea cu sarea dacă/ și ei au luat-o politic/
vara nu încruzește suflete le seacă în disperare trimițând soarele direct pe piele
concitadin un miez de adevăr crapă în toiul unei dezbateri nu tocmai binevenită
nici nu știu ce să mai cred despre unele lucruri fluturate doar ca să atragă atenția
câteva pietre dau impresia unei familii rezistente la ora actuală incertitudinile fac zgomot pentru nimic
viața se afundă în mocirla decrepitudinii deschid cioran ca la o lecție de anatomie și îmi pare că recunosc
în fiecare e așa o mare descompunere încât îți vine să plângi să blestemi să te lași păgubaș
uneori îmi propun maratonul un gest de rezistență la stres la oamenii care îl provoacă
planific o singurătate salvatoare după care ar întoarce toți capul pierzându-și mințile iremediabil după fundul vreunei dive încrezute
cât de sătulă să fie ca să mă ocolească în fiecare clipă a revenirii melancoliei de a fi fericită
palpabil înăuntru se află un grăunte de iubire pare să prindă scâncet forme gen
și femeia asta care se vaietă de dureri chiar în sufletul meu un pat alb la terapie intensivă
052.811
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ottilia Ardeleanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 219
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ottilia Ardeleanu. “am internat melancolia la suspectă de ieri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ottilia-ardeleanu/poezie/14148361/am-internat-melancolia-la-suspecta-de-ieriComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
BGBGBogdan Geana✓Minunat poemul meu, îmi asum superlativul. Un pavilion de îndoială și de arc percutor al sentimentelor. Sub semnul carantinei, a nu se citi, eronat, cantinei. Ține sus munca bună!
0
BGPoemul tău, nu poemul meu. Uite așa, gura păcătosului adevăr grăiește. Poate chiar mi-aș fi dorit să fie al meu...
0
OABogdan Geană, să fi fost al tău și tot l-aș fi scris! Mulțumesc!
0
LNDistincție acordată
Un poem semimaraton, inițial am crezut că nu-l duc pînă la capăt, dar în final am ajuns să-l recitesc, aveam impresia că îmi scapă ceva. Și bine am făcut, textul e plin de metafore (eu, personal sînt adeptul textelor mai aerisite) și n-aș fi vrut să ratez nici măcar una. Îmi aduce aminte de poemele lui Mat care îmi puneau de regulă imaginația la lucru. Felicitări!
0
OAfoarte mult, domnule Liviu Nanu, pentru că sunteți aici și pentru cuvintele generoase!
0