Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Crucea din flori

1 min lectură·
Mediu
Dă plânsul mai tare îmi șoptește amintirea
și-atunci din demult se arată ei
E R O I I
înarmați până în dinți cu dorințele noastre
de mai bine
(dacă ar ști cum le zac dorințele pe paturile reci ale unui viitor îmbolnăvit...)
Și plâng odată cu ploaia de vară în timp ce monumentul eroului necunoscut este mâncat în piatră nepăsare cu nepăsare
Dă inima mai tare îmi rostește amintirea
și tot regimentul ecvestru trece prin ea doborând inamicul obuzele șuieră se sting foarte târziu
lăsând pacea să troneze peste trupul istoriei purtat în carul alegoric al trupului meu
Atunci copilul din mine căruia i se așternu pace din străbuni în străbuni sări în fața acestora cu crucea din flori de recunoștință
Soarele maritim dădu onorul de pe puntea orizontului cu chipiu un pescăruș făcu o acrobație de zbor
Dă iubirea mai tare îmi spune amintirea bătându-mă pe umăr
022.324
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
148
Citire
1 min
Versuri
13
Actualizat

Cum sa citezi

Ottilia Ardeleanu. “Crucea din flori.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ottilia-ardeleanu/poezie/14147157/crucea-din-flori

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu
„Plânsul” glisează de la silențios la „tare”, efervescența lui devine fierbinte când se acutizează și participă la el toată ființa și dă intensitate tristeții, dezamăgirii și amărăciunii.
„Iubirea” activată în interior e mai puternică, mai vastă și mai intensă decât iubirea desfășurată la suprafață.
0
@ottilia-ardeleanuOAOttilia Ardeleanu
mă bucură revenirea în pagina mea. Mulțumesc mult pentru interpretare.
0