lacrimi de nesfinți

suntem ochi în ochi în ochi

în ochiul universului strivit de plânsul comun

al stelelor războite cu patimile fugii pe orbite necunoscute

pleoapele Căii Lactee sunt răni vii

de sforile de sânge oamenii se desprind

într-un vortex pandemic

sfârtecarea de prezent e mai dură decât cioraniana descompunere

în încercarea de a se agăța de nove se sfarmă toate speranțele în aer dronele minților noastre supraveghează dezastrul culorii roșu

iubirea disproporționată se scurge ca frunzele macilor dintr-un tablou virgin

nu ați auzit vreodată trosnetul irișilor în creștere până la dezintegrare

și nici plesnirea de prea mare greutate a lacrimii căzătoare

și totuși se învârte roata aceasta a destinului pe care pretindem de ani că îl putem restaura așa cum olarul își plimbă mâinile în lutul umed până la desăvârșire

pe retina omenirii parvine infinit o văduvă neagră croind ițe spre un alt sens