mamă

1 min lectură·19 iulie 2019

Mediu

acolo unde ești nu te mai numești mamă

pentru că literele fisionează

simt un nod în gât și tot ce m-ai învățat

se duce pe apa sâmbetei

noaptea se lasă agale potecile se strâng în ierburi

miroase a durere pe unde calc

acolo te numești stăpâna îngerilor

toți ascultă de tine

ca odinioară fetișcana din care am zbughit-o

într-o lume încercată și aproape searbădă

te chem cu puterea gândului

îngerii fac un cordon de apărare

nu-mi mai aparții

îmi lipsești tabloul este rupt și tot trecutul

curge în culoarea trandafirilor cu spini pe frunte

022.848

Ottilia Ardeleanu. “mamă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ottilia-ardeleanu/poezie/14139735/mama

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Excepțională ultima strofă. Desăvârșită artistic.

mulțumesc din suflet!