dragostea este la locul ei

Chiar dacă nu sunt în totalitate de acord cu ideile textului, nu pot să nu remarc faptul că ele se structurează în mod deosebit, se așază foarte bine în forma textului, în ciuda ambiguizării voite a unora dintre structurile lirice. Este aici o religiozitate a sentimentului, o exacerbare a simțurilor, fără însă a dăuna reflexivității textului. De fapt, la toate nivelurile: lexical, morfologic, sintactic și stilistic, scriitura atinge un nivel deosebit.
Da că tot spuneam de ceea ce nu îmi place, aș cita versurile următoare: „Dumnezeu și-a făcut de lucru cu noi/a intrat într-o clădire/a aprins pipa păcii/a râs cu oamenii fără religie”. Inițial voiam să spun și de acestea: „distanța/fenomenul care stinge/urmele iubirii adânci”, deși este o realitate verificată. Însă, paradoxal sau nu, în plan ideal, distanța poate și să apropie. Oricum, sunt foarte multe idei sensibile și profunde în textul de față, text care mi se pare unul dintre cele mai bune citite în pagina autoarei, chiar mai bun decât cel recomandat recent. O corectură cred că ar fi necesară aici: „vom trece străini unul/pe lângă/celălalt”, fiindcă înțelesul este: „ca niște străini”, adverbul fiind inadecvat. Dacă tot am zis de versurile acestea, să mai spun și că „dublarea” (necesară în lectura multiplă) a pronumelui demonstrativ aduce o iamgine care mi-a plăcut mult: „celălalt capăt va fi în aer”.