Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

aici nu există bucată care să nu doară

1 min lectură·
Mediu
în afara sufletului sau deodată cu el
cum ai deschis fereastra se simte durere
în oasele astea care peste un timp
nu se va mai ști ale cui sunt
fluieră singurătatea de parcă ar fi pe câmp
și câmpul e cât vezi cu ochii
și-l simt sub tălpile mele
cum ai deschis televizorul sau oricare
sursă de informație soarele arde tot
ce ne mai poate fi iubire doare la fel de mult
ca și lipsa ei în care încăpem cu toată lumea noastră
ca între granițele unei insule de refugiu
cum ai ieșit pe stradă cum ai călcat în durere
oamenii au ajuns simple grimase gesturi mecanice
întâlnirea cu ei nu mai garantează un transfer echitabil
sentimental prietenesc de energie pozitivă
oasele astea în mișcarea lor într-o vecinătate anume
aleasă de Dumnezeu conviețuiesc în articulații dureroase
duc zi de zi carnea moale a unui suflet care se depărtează
încet spre lumea sufletelor unde nicio durere nu mai este
lăsată să intre pe porțile deschise ale absolutului
025.138
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
166
Citire
1 min
Versuri
21
Actualizat

Cum sa citezi

Ottilia Ardeleanu. “aici nu există bucată care să nu doară .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ottilia-ardeleanu/poezie/14094110/aici-nu-exista-bucata-care-sa-nu-doara

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu
“Fluieră singurătatea” în sonorități deșarte, a deșertăciune și însingurare, “durerea” din oameni îi preface în “simple grimase, gesturi mecanice”, marionete, empatia fluctuantă, intermitentă și discontinuă nu “garantează un transfer echitabil de energie pozitivă”.
Cine părăsește relativul și intră “pe porțile deschise ale absolutului”, își lasă la intrare “durerea”, suferințele și nefericirile.
0
@ottilia-ardeleanuOAOttilia Ardeleanu
Răzvan, pentru trecere și semn!
0