Poezie
ca și când soarele s-ar elibera dintr-un strop
1 min lectură·
Mediu
o mulțime de insecte
lumea
pișcă degeaba te ferești
apare de oriunde
se înfige și trage setos
licoarea rubinie
o tolbă de venin cerul
stropește cu substanțe
nimicitoare natura asta
astmatică
respirația se îngreunează
până la sufocare
inhalezi
aerul prin care aceste ființe se frământă
fiecare cu zborul ei
ori căderea
te doare
tușești din piept disperi până la
tubul de oxigen
firul de pai altădată
ținut în colțul buzelor fresh sărutate
raluri
în plămânii tăi
se odihnește moartea
de-ar fi iubirea
flaconul acesta vital
de care am devenit dependenți
(28 iunie 2014)
022.988
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ottilia Ardeleanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 93
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Ottilia Ardeleanu. “ca și când soarele s-ar elibera dintr-un strop.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ottilia-ardeleanu/poezie/14051945/ca-si-cand-soarele-s-ar-elibera-dintr-un-stropComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
OATeo, adevărul este că totdeauna contează starea în care lecturăm, dar și acel ceva interior care se mulează pe poezie, general vorbind.
0
ce remarc aici, și nu numai, este felul în care sunt tăiate versurile prinse între două sau mai multe stări.
"raluri
în plămânii tăi
se odihnește moartea
de-ar fi iubirea "
frumos!