Poezie
zăbovind cu o imagine
1 min lectură·
Mediu
chipeșa asta din fotografie e mama
tocmai ea se șterge pe șorț de gustul pâinii
ascultăm focul din vatră umbrele noastre
se năpustesc pe ziduri ieșite din povești
capete de zmei au închis toate zânele
noi pornim în frunte cu mama să le salvăm
prin mărăcinișuri pe câmp prin pădure pe oriunde
putem să facem câte-o faptă bună urmăm fluierul de cuvânt
ca pe un instrument de magie care ne dă curaj
ne ține de foame de fierbinte mai ales de iubire luăm
cu noi o ducem cu binișorul până când ne-nstrăinăm
fugim de clipele astea cu o viteză cum numai în filme
ne astupăm urechile cu mâinile ne ferim ochii
alte câmpuri vizuale efecte de exemplu
singuri mari importanți fără mama
ficțiuni științifice ne conducem după reguli de fier
fabrici de fier inimi de fier comunicare de fier
ce ne trebuie acum dacă avem toate aceste lucruri
ne închipuim distanțele niște prieteni intermediari
ajungem repede unii la ceilalți fără să ne atingem
fără afect numai mama știe să ne aducă într-unul
același Dumnezeu ni l-a lăsat nouă și ne-a zis
țineți aproape
(23 feb. 2014)
023914
0
”putem să facem câte-o faptă bună urmăm fluierul de cuvânt
ca pe un instrument de magie care ne dă curaj” mult adevăr! o poezie strașnică!
felicitări!