Poezie
toamna însămi până când
1 min lectură·
Mediu
în viața mea se întâmplă un bărbat
poematic
îmi scrie cuvinte eclatante
fulgere pe care prind trup
din trupul lor
carne din carne atingerile
pătrunderi diacritice împlinesc sensuri
speciale adiacențele noastre
îi trăiesc viața amplu
vocabulă cu vocabulă
metaforic mă postez în oricare dintre ele
fără teama deformării conotațiilor
fără descentrarea ritmului interior
mă las prinsă în gândurile sale virile și
articulez pentru fiecare imprimare frisonantă
de câte ori prinde ideea de coapse
mă simt amenințată de o nouă trăire și-atunci
negreșit
o închid în memoria mea
ermetică
ascult de mâinile sale
caligrafic
din ele o muzică taman
pe buze se oprește un timp
fericire
îmi este toamnă
(7 oct 2011)
002.117
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ottilia Ardeleanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 111
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
Ottilia Ardeleanu. “toamna însămi până când.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ottilia-ardeleanu/poezie/13990666/toamna-insami-pana-candComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.