toamna scăpată din lesă cățeaua

ce mă fac cu iubirea asta pe care o gonesc dar ea se întoarce obedientă se uită în ochii mei cățeaua fix în ochii mei cred că a găsit înțelegerea se așază pe labele din spate și mi-adulmecă gândurile nici nu apuc să percep când îmi linge tălpile și coapsele și întorsura șoldurilor și gurguiele și limba mea nu mai e în stare să zică nimic și-atunci îi arunc o coastă ea bucuroasă mi-o aduce înapoi de fiecare dată oricât de departe aș arunca-o oricât de înalt se gudură îmi dă ocol își scutură urechile blege o dată de două ori de multe ori eu nimic tac și nu o bag în seamă privesc speriată cum trece tărcata prin mine dar nu nu nu vreau un animal de companie of ea se face preș la picioarele mele lățoasa și latră iubirea salivează iubirea și așteaptă să o alung a nu știu câta oară frate unde sunt hingherii

și dacă aș îngropa-o sub un cer de frunze ar fi de-ajuns să strig iubire s-ar năpusti asupra mea cum deasupra unui mormânt lopețile în loc de cruce ar sta ea să chelălăie aici zace sufletul unei toamne cățeaua de iubire nu pleacă

(1 oct. 2011)