lucrurile iau o întorsătură

ai făcut o călătorie în timp și să știi că merge. e un poem simplu, dar în el se regăsește copilăria, iubirea tinereții, părinții, bunicii. foarte scurt dar frumos. ai acolo un pasaj cu lumea copilă care aleargă pe uliță, care mi-a plăcut și finalul. dacă tu l-ai vrut japonez așa să fie. succes și inspirație. bia

poezia aceasta înflorește dintr-o inocență simplă și se transformă în dragoste. sau dragoste este chiar dinaintea înfloririi. \"zăpada de ghiocei\" este o metaforă frumoasă. \"mama își prinde viața în iubirea tatei\", deși nu folosește vreun procedeu stilistic, dezvăluie un cadru familiar tandru în care dintre cei doi unul iubește iar celălalt se lasă iubit.

\"eu cu zulufi și doi ochi decupați din cer pândesc trecerea ta printr-o mirare\" este ca o clipire cu ochii larg dechiși, ochi care urmăresc o anume trecere a cuiva care trăiește ceva încă și mai intens, trăiește mirarea. o clipire în urma căreia, poate, ia naștere o adevărată revelație.

chiar dacă e cu muguri, ghiocei, aripi și ceea ce mai poate fi previzibil anotimpului, mi se pare o poezie minunată mai ales pentru candoarea emanată.

cu scuze că n-am pus liniuțele de enjambament prin citate.

mă bucură faptul că ați trecut, ați simțit, ați lăsat urmele sufletelor voastre delicate.

vă mulțumesc în felul meu: imginați-vă un câmp de ghiocei. sunt toți ai voștri!

http://www.youtube.com/watch?v=XQtmOlb99KU&feature=related

Ottilia