Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

sufocare

senzație gâtuită

1 min lectură·
Mediu
n-aveam aer
hubloul era în fața mea
într-un ochi metalic treaz
eu mă zbăteam fără oxigen
iar peștii aceia dormeau în cabina mea clătinată
veneau până la geam suflau
vedeam bulele răsfirate cum se năpusteau spre mine
dar nu puteam sorbi aerul se spărgea făcea vâlvă
ei stăteau în patul meu cu alge mătăsoase
făceau dragoste se sărutau
nu nu mai puteam să respir
hubloul se înfășura în jurul gâtului meu
se strângea ca un colac înțepat în propriul dop
împingeam capul taur înfierbântat
mi se oprea inima
ancoră zvârlită de-i săreau cârligele
nu-mi mai puteam folosi mâinile
picioarele oase fluierând frecându-se aiurea
creierul plutea ca o meduză
numai ochii îmi rămăseseră capse
rotindu-se prin mine
căutau ca-ntr-o jucărie dezmembrată
constatând că nu mai eram eu
fusesem ocupată abuziv
de întuneric
liniște
(5 iunie 2010)
053922
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
135
Citire
1 min
Versuri
27
Actualizat

Cum sa citezi

Ottilia Ardeleanu. “sufocare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ottilia-ardeleanu/poezie/13943325/sufocare

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@alexandru-ghetieAG
senzația de sufocare e foarte bine conturată... Da, o viziune puternică, interesant așezată în poezie. Hubloul, peștii, rotirea imaginii, sufocarea din tablou sau oglindă :).
\"eu mă zbăteam fără oxigen
iar peștii aceia dormeau în cabina mea clătinată
veneau până la geam suflau
vedeam bulele răsfirate cum se năpusteau spre mine
dar nu puteam sorbi aerul se spărgea făcea vâlvă
ei stăteau în patul meu cu alge mătăsoase
făceau dragoste se sărutau\" - deosebit aici...
Ce să mai spun, scrii din ce în ce mai bine, o lume plină de mesaje, sugestivă... Continuă pe drumul ăsta, o părere doar.
Cu prietenie,

alex
0
@ioan-mircea-popoviciIP
as zice ca-i bine-n peisajul tau sa vorbesti din acum
la trecut se pierde emotia din momentul trait
trecutul si viitorul n-au intensitatea prezentului


ale tale sunt toate aceste imagini
cu scena centrala
perfect construita
cu intrebare fundamentala
pe margini restul



\"nisip scena sărutului
atenție motor
mai mult sentiment
încă o dublă
și încă una...\"


si aici
tensiunea

\"știe cineva de ce sunt întoarsă pe dos
și toate globulele s-au răspândit
într-o galaxie fără nume lume urme?
\"

\"peștii aceia ... în cabina mea clătinată
... ocupată abuziv
de întuneric
...
un câine de vânătoare scârbit
... păsări împușcate\"




0
@ottilia-ardeleanuOA
Alex, bucuroasă de trecere și cuvinte. mulțumesc. te aștept cu plăcere.

Ioan-Mircea Popovici, onorată de prezență. mă bucur să vă am alături. da, voi încerca să folosesc prezentul cât mai mult cu putință. încântată de trecerea prin poemele mele și, mai cu seamă, pentru că au transmis acele stări. vă mulțumesc și vă aștept cu plăcere.

Încă o dată, mulțumirile mele,

Ottilia Ardeleanu
0
@retras-0028579R
retras
Mi-a plăcut mult acest text. Spre deosebire de alte încercări ale dumneavoastră, unde ați încercat o \"zicere\" oarecum...experimentală la nivelul cuvântului, aici îmi place că discursul este natural și ideea curge cu fluență și putere. La nivel ideatic, sufocarea aceasta văzută ca un \"schimb de mingi\" rapid între interior și exterior mi se pare de-a dreptul fecundă.
Felicitări, mi-a plăcut, vă spun din toată inima și din toată liniștea mea post-traumatică (da, finalul e foarte fain)

Raul
0
@ottilia-ardeleanuOA
Raul, mulțumesc pentru trecere.

mă bucur că, în sfârșit, prin \"sufocare\", am pus de un \"traumatism\" :).

la modul serios, chiar mă bucur să aflu cele ce îmi scrii. îți mulțumesc pentru sinceritate, încurajări și te aștept cu plăcere.

Ottilia Ardeleanu
0