Poezie
sufocare
senzație gâtuită
1 min lectură·
Mediu
n-aveam aer
hubloul era în fața mea
într-un ochi metalic treaz
eu mă zbăteam fără oxigen
iar peștii aceia dormeau în cabina mea clătinată
veneau până la geam suflau
vedeam bulele răsfirate cum se năpusteau spre mine
dar nu puteam sorbi aerul se spărgea făcea vâlvă
ei stăteau în patul meu cu alge mătăsoase
făceau dragoste se sărutau
nu nu mai puteam să respir
hubloul se înfășura în jurul gâtului meu
se strângea ca un colac înțepat în propriul dop
împingeam capul taur înfierbântat
mi se oprea inima
ancoră zvârlită de-i săreau cârligele
nu-mi mai puteam folosi mâinile
picioarele oase fluierând frecându-se aiurea
creierul plutea ca o meduză
numai ochii îmi rămăseseră capse
rotindu-se prin mine
căutau ca-ntr-o jucărie dezmembrată
constatând că nu mai eram eu
fusesem ocupată abuziv
de întuneric
liniște
(5 iunie 2010)
053922
0

\"eu mă zbăteam fără oxigen
iar peștii aceia dormeau în cabina mea clătinată
veneau până la geam suflau
vedeam bulele răsfirate cum se năpusteau spre mine
dar nu puteam sorbi aerul se spărgea făcea vâlvă
ei stăteau în patul meu cu alge mătăsoase
făceau dragoste se sărutau\" - deosebit aici...
Ce să mai spun, scrii din ce în ce mai bine, o lume plină de mesaje, sugestivă... Continuă pe drumul ăsta, o părere doar.
Cu prietenie,
alex