oricealtceva

diluezi adela, diluezi poezia. pe mine m-ai debusolat in strofa a doua, fiindca nu stiu cui te adresezi. eu n-an oase fragile:)
apoi imaginea si textul, doua entitati diferite.. vb de telegraf, cadere, si ne arati doua pasari splendide intr-un zbor absolut.
apoi iar pici in boala esteticului si scapi cateva clisee gen pecetluia caderea, super uzitate.
nu sunt de acord cu remarca futila a ioanei, cel putin 70% din autorii acestui site au o poezie intitulata deja-vu. pana si eu am avut, dar am sters-o.
multa inspiratie:)

la multi ani si multa inspiratie si din partea mea :)

la ideea ca a zis cineva ca nu exista ?
am zis doar ca sunt o forma slaba de existenta literara
iar fandoseala nu vine din partea lui enache si peia ..
din contra

acel \"fute\" e atat de nevinovat incat nici nu trebuia sa pui textul la explicite..
mi-a placut mult finalul.

Stimate domnule Atanasiu, Stimate domnule Ioan Peia,
Stimata Doamna Magdalena,

Onorata Instanta,

meditația Zen nu este o prostie dar vreau va rog daca mi se permite
sa mi se explice esenta patrunzatoare si priceperea sa nu zic de profunzimea metafizica din
urmatoarele randuri:

\"Ecoul mării
ascuns în sufletul meu –
Scoică-n vitrină.\"

\"lalelele rosii
stau in galeti
cu capul spart\"

\"Spuma unui val –
Iarăși îmi plimb tristețea
pe malul mării.\"

ca si nota, doua apartin stimatei doamne magdalena dale iar unul
lui marius ianus.

Nu am contestat rolul lor si nici nu am zis ca nu exista in universul literar,
comentariul dvs. sare in apararea acestui gen fara a fi nevoie, faceti o paralela riscanta la muzica simfonica si manele, intelegem de aici ca haiku reprezinta de fapt miezul
transcedental al poeziei iar un baudelaire, maiakovski, esenin, naum, eminescu, breton, etc. reprezinta muc cel mic al literaturii, manelistii, si mergem pe principiul law balling, \"daca nu noi atunci cine?\".. Haiku mi se pare forma cea mai \"carcinomizata\" a poeziei sa nu zic estetica unei plictiseli arhetipale, nu reprezinta decat o alegorie de nonsensuri, daca mi se permite fortarea,
si in momentul in care imi aduci ca argument ca haiku este o
meditatie profunda si metafizica, atunci cand mazgalesti 5 cuvinte banale pe un colt de servetel folosit, inseamna ca profunzimea devine o forma veleitara a mimetismului, fiindca
dragi colegi, in randurile

\"\"Spuma unui val –
Iarăși îmi plimb tristețea
pe malul mării.\"

eu nu gasesc decat tipatul disperat al cliseului de gradul p nu implica niciodata q, decat daca p= -q.
in alta ordine de idei, haiku mi-a fost definit ca starea de moment atunci cand mergi pe drum si spui stop !!
\"pe zapada
urmele unui iepure
bobi de fericire\" [stiu ca nu respecta nicio regula acest haiku, cred, dar e dat dreptexemplu]
o chestie care sa defineasca starea fie si a unei singure secunde, in cateva randuri, si asta nu inseamna poezie stimata instanta, asta inseamna a promulga o emotie.
si dvs. imi vorbiti de Zen, meditatii [carteziene ??] si profunzimi metafizice. hai sa fim \"putin mai geniali\" [daca mi se permite si aceasta sfidare superlativa] si sa nu picam in patetism cu formulari de genul
\"pentru a domoli elanurile parașutiștilor din divizia diversiuni\"
fiindca asta inseamna a fi atat de penibil incat sa faci paralela manele - chopin, esenin - haiku, in situatia in care, evident, esenin joaca rolul manelistului.

sa scrii un poem despre poem. si cred ca asta il face sa devina transparent, prea transparent

nu este o imagine suprarealista fiindca este cautata
si se vede asta

ai o poezie frumoasa
dar nu inteleg de ce trebuie sa pici in clisee gen
decojesc intelepciunea...
prima strofa sufera din cauza acestei formulari
apoi
\"intr-o zi ii va\"
\"si ei vor\"
\"iar eu le voi\" .. si toate astea intr`o strofa de 3 randuri..
dar mi-au placut f multe parantezele si iubirea repetitiva si obsesiva din final..

yup, multe felicitari din partea mea si zambete in general chestii amabile :)
si mult succes pe viitor

ai un inceput in forta [mai putin acel \"ineluctabil\" atat de criptic incat indeparteaza cititorul, il arunca intr`o zona de restrangere]
ai folosit toate acele elemente descriptive intr`un scop destul de bine definit \"m-or troieni / aduceri aminte\" [chiar daca poezie n-are nimic din spiritul acelui vers]
nu mi-a placut \"se pierdea ca sarea in apa\", e prea simplu spus, cred ca poti face o asociere mult mai puternica sa aiba un impact mai puternic
apoi in final parca te-ai plictisit si ai zis \"hai sa inchei, ia sa vad ce mai scriu, ahaa marginea timpului\", un vers destul de foarte folosit si prafuit.
apoi ai inceput cu metafizica var care se revarsa in frunze un ghiveci de metafore ce sparg tot inceputul promitator al poemului, care incepea atat de liber si puternic,
incat am zis ahh ce nerv are ioana asa da
cred ca pana la \"sarea-n apa\" este o poezie buna, dar restul din pacate este pus doar pentru a balansa lipsa metaforelor din primele versuri, si cum nu sunt diametral simetrice echilibrul nu are cum sa existe...
mi-a placut in schimb in final artificiul acela cu sssssssssssssssssssss,

dar depinde de care parte a perceptiei stai

sfidezi perceptia cititorului

ar fi ok daca ar merge si poza .. in rest de suprafata sclipici bombonici rozici kitsch dar important e ce contine

dane tare mi-e frica de imaginatia ta, poate o sa stopezi si cresterea ta poetica ma refer la acest text-drug.

mi-a placut \"infinitul se face mic\", in rest cred ca te-ai avantat prea mult in stilistica si ai sarit peste ceea ce vrei sa transmiti, sau ai facut`o atat de discret si subtil incat nu mi-am dat eu seama

razvan, nu e nicicum sf si nici nu trebuie/nu vreau sa te superi. daca te-a suparat comentariul meu imi asum riscul, am emis o parere sincera si nicidecum rautacioasa. ramane la latitudinea ta sau gradul de perceptie daca o accepti ca fiind constructiva sau sf

pentru ca exista diferente intre iisus si ciobanasul din miorita.

vezi felix asta-mi place la tine
nu te tavalesti in poezie
stii cand sa stimulezi reperele
exact ca trilema lui gorgias
mai intai nu exista nimic
apoi, chiar daca ar exista, nu putem cunoaste
in fine, chiar daca putem cunoaste nu putem comunica
si imi place ca ai permis ignorarea relatiei dintre parte si intreg

eu zic sao asculti pe anni si sa i-ei aminte la ce spune s-au
cand spune ca poezie s-e poate razbuna, e-a are suflet si i-ti trebuie un simt ascuns c-a simtul acela de a scrie poezie
nipona marca haiku maria spre prundis / sa ne d-am in leganis
dar tu i-a aminte felix ca tea-m descifrat
e o extrapolare

dar de ce felix, de ce ?

pe mine ma duce cu gandul la liszt si cum nu are legatura textul cu liszt