Octav Chivulescu

Uff, bine ca nu s-a intamplat nimic grav! :) Nu stiu de ce, dar imi era teama de o reactie neprevazuta a unuia dintre ei.
O continuare... Interesant...
De ce nu, un sistem functional, odata pus la punct, incepe sa-si traisca propria existenta...
Imi place cum scri, Teo. Nu stiu inca si cu exactitate ce ma atrage la stilul tau, dar imi place. Ideile naratiunii tale vin de parca ar fi reflectate de oglinzi ce contureaza cadrul actiunii...
Intradevar, totul si orice, exista ca si posibilitate. Tu ai creat un sistem in care doua entitati deja au interactionat. Lasa-le se interactioneze mai departe, tu fi doar un simplu creion in mana actiunii dezlantuite. Sa vedem ce sunt in stare sa declanseze. Nu interveni, fi doar un martor care consemneaza. :) Adu-i fata in fata si lasa-i sa interactioneze.
Eu unul sunt gata sa pariez ca vom afla lucruri interesante.
Astept..

Povestirea ta, foarte interesanta de altfel, imi genereaza in minte imaginea unei carti de joc imense, dar una dintre cele ce contin un personaj. Un valet, o dama sau un popa, si care are doua capete, putand sa o intorci cu 180 de grade si obtii acelasi personaj...

Acum, acel \"te iubesc\", este un cui simbolic ce tintuieste cartea imensa de perete si pe care o ajuta sa se roteasca. Dama coboara, valetul urca. Dama urca, valetul coboara...
Cam asa este si viata noastra construita: sa nu valoreze prea mult in absenta dragostei! Dragostea te urca, cu adevarat, iar absenta ei te coboara, negresit.

Textul tau surprinde intr-o maniera aparte, interactiunea aparuta in momentul intersectiei a doua destine care si-au pierdut dragostea...
Mie mi-a placut, atat ideea cat si felul in care este scrisa. Am sa revin cu lecturarea si a altor texte scrise de tine.

\"Uitată-n glod, ideea negândită
Va rătăci în truditor cuvânt.\"

Hmm... cat de adevarat... si regasesti \'spiritul\' acestei idei chiar si... in primul comentariu... :)

Mie mi-a placut. Chiar mi-a placut mult. Multe dintre cuvinte au fost asezate in pozitie de chiar inspiratia adevarata...Felicitari!

Dacă Domnul era om și îl sculpta,
Pe om, după chipul și asemănarea sa,
Aveai bună dreptate, dumneata!

Dar noi, pe Dumnezeu nu-l știm ce este,
Un spirit, o lege, un caracter dintr-o poveste?

Și atunci te rog și eu pe dumneata,
Într-o oglindă a te uita. Ce vei vedea?
Un corp. Un trup. Un... maimutoi... Da!
E corpul tău de animal! Dar nu și mintea ta...

Și te întreb: cel ce, din spatele ochilor tăi goi,
Privește la oglindă fără a se vedea, nu-i un altoi?
Un spirit, o lege, un personaj ce viața își trăiește?


Și tot așa cum mintea-ți, în oglindă, nu va reflecta
Nici pe Dumnezeu, cu ochii, nicicând nu-l vei vedea...
Căci mintea ta nu-i de maimuță. Este-un altoi,
Din Spiritul Universal cel mai de soi...

De mult nu am mai primit un comentariu si de aceea ma bucur mult. Mai ales ca este vorba de un comentariu favorabil, pentru care iti si multumesc. Mi-ar place sa-mi indici orice observatii tehnice, stangacii etc, astfel incat sa pot face corectiile necesare.
Inca odata iti multumesc pentru lectura si pentru impresia favorabila si promit sa te vizitez cat de curand!

As vrea ceva mai mult decat sa rescri acest text: as vrea sa continui dialogul cu Dumnezeu...
Vom afla, cu toti, lucruri noi, pentru ca Inspiratia este puntea dintre tine si El.
Si asculta un sfat:
\"Nu te intrista ca nu poti alerga, atata vreme cat ai aripi!\"

cu bine,
Octav C

\"Nu stim multe lucruri despre natura, asa ca, pana vom dovedi contrariul, probabil ar fi bine sa acceptam o varianta: s-ar putea sa existe o divinitate.\"
Pentru mine, divinitatea exista cu siguranta: este insasi ratiunea! Puternica (poate „juca biliard” cu asteroizii ce ameninta pamantul-schimband chiar ordinea din Univers), leaga oamenii intre ei precum furnicile intr-un musuroi ce transformă indivizi neimportanți într-o entitate organizată, este prezentă în legile universului, în semințe, în ființe, în om. Este cea care ne determină gândurile care modelează materia. Există deși nu este materială. Este prezentă dar nu o vedem. O auzim doar prin glasul conștiinței.
Și este cea care, în definitiv, ne salvează...

Mulțumesc pentru aprecieri și de asemenea pentru prezență...
Aștept cu plăcere să discutăm obiecțiile promise.

O poezie fină ca și sufletul. Același material.
Mi-a inspirat un sentiment plăcut. Rolul artei, nu?
Multumesc si felicitari.

Poti fi totusi mai exact in apreciere?

Cred ca ai dreptate, Camelia, cititorii site-ului prefera textele scurte.
Exista desigur si posibilitatea de a fi citit pe portiuni,dar am sa incerc sa tin cont de sfatul dat. Multumesc.

Vizavi de: ‚există o categorie ce aspiră să lucreze în afară’, un punct de vedere.
Sigur, este un motiv de intristare. Nu stiu daca este si unul de ingrijorare. Pentru cel care pleaca nu este cu siguranta. Dar pentru tine ?
Vezi tu, vorbesti la un telefon, care nu este produs in tara; te vindeci cu medicamente care iarasi nu sunt din tara ; esti operat cu un instrumentar care vine de afara ; te bucuri de masini, televizoare, filme sau melodii care toate, vin de ‘afara’.
‘Afara’ au pleacat si acesti tineri. Intr-un sistem care ai poate oferi mai multe optiuni de a-si folosi priceperea decat in tara. Atrasi nu doar de foloase, dar si de posibilitatile de desfasurare a talentului mostenit.
Iar daca stai sa te gandesti, rezultatele muncii lor (si a altora ca ei, din alte tari) se intorc si la tine. Si oricum, tot pe bani.
Adica pe roadele pe care trebuie sa le obtii si tu la randul tau in sistemul in care te desfasori.
Din acest punct de vedere, ei nu pleaca nicaieri. Noi inca nu ne simtim o singura societate…

Mihaela, vad acum si-ti dau dreptate ca « loc » nu-si gaseste sensul aici, ca sa nu mai vorbesc de « invidiat ». Mi-au scapat atentiei. Ai dreptate aici si recunosc acest lucru. Am gresit.
Dar oare atunci cand citim ceva, cautam forma sau ideea ?
De aceea nu mi se pare intocmai rational sa ne formam o parere despre ceva ce nu am citit, nu crezi ? Asta cum s-ar chema, oare ?
\"Asa ca nu m-a obosit sa citesc mai departe\"
Cum te-ai simti tu daca un judecator, la tribunal, ar proceda ca tine, dand sentinta (publica !)fara sa te asculte pana la capat? Pentru ca poate la fel ma simt si eu.
Sigur, poate nu vei pierde nimic necitind pana la capat, dar crezi oare ca eu pierd mai mult ?
Apoi...
« Ce m-a facut atenta ca nu sunt in fata unui eseu serios si nici macar serios documenat a fost afirmatia: \"Iisus este un simbol\"
…eu port o cruciulita la gat nu pentru ca da bine in fata celorlalti, ori ca accesoriu vestimentar (exista si asa ceva !). O port ca simbol.
Il purtam pe Iisus, si mai exact ceea ce simbolizeaza el : credinta in bine.
Da eu cred ca Iisus este azi un simbol. A binelui.

Va raspund, domnule Stefan Paul Gabriel, deoarece consider retoric doar sensul dat de dvstr, nu si intrebarile in sine.
Tocmai, eu consider ca fiind mai « minune » faptul ca Iisus a reusit ceea ce si-a propus, si anume sa devina reperul binelui pentru miliarde si miliarde de oameni, pe parcursul a mii de generatii, decat sa accept ca fiind minuni adevarate transformarea apei in vin sau toate celelalte, nu le mai enumar acum !
Si mai consider ca in acest fel si este mesagerul vointei lui Dumnezeu, sau Fiul Domnului, cum spuneti, si nu fiul sau …fizic(!!!), ori forma in care Dumnezeu a coborat pe pamant. Chiar si pentru Iisus ar fi fost imposibil sa-L cuprinda. I-a cuprins doar anume ganduri si intentii.
Dumnezeu nu ne-a creeat ca sa ne autodistrugem, corect ? Daca in lume insa va hotara raul, o vom face, iar daca binele, vom scapa. Asta este principalul mesaj adus de Iisus, bineinteles, dupa opinia mea. Si nu cel ca daca voi fi bun, voi merge in rai, iar daca voi fi rau, in iad… Lumea intreaga insa, da…
Eu azi trebuie sa vad ca un stramos de-al meu, categoric inspirat de Dumnezeu, si-a sacrificat viata pentru ca eu sa pot intelege si alege. Si nu mai pot crede ca Eva este facuta din coasta lui Adam, adliteram. (Desi poate nici nu va inchipuiti cat adevar se ascunde in aici…). Nu credeti ca suntem mai evoluati in monoteism, decat am fost cand eram in politeism ? Lucrurile evolueaza…
Vi se pare ca lumea, azi, este asezata pe pace sau pe razboi ? Pe ratiune sau pe instinct ? Cred ca asta ar trebui sa ne preocupe mai intai. Si am fi si mai in sensul dorintei lui Iisus…

Draga Iulian, vezi tu, micile rautati ma supara mai putin decat ma bucura prezenta voastra aici. Cu adevarat trist voi fi atunci cand nu-mi veti mai scrie. Si o spun cu toata sinceritatea.
Ma simt ok aici la voi, la agonia, in aceasta arena unde se expun ganduri si se infrunta idei. Daca imi placeau infruntarile de instincte, probabil ca mergeam pe stadion.
Apoi…
« Zi-ne și nouă cum e să fii pretenaru` lui Dumnezeu sau dacă nu măcar pune-ne o pilă. Altceva nu mai pot să zic / mi-e frică de consecințe. »
… Iulian, ca sa-ti raspund, tocmai asta este si ideea, nu poti sa simti prietenia lui Dumnezeu atata vreme cat iti este frica ! Teama de consecinte, ma intelegi oare ?
Prietenia fata de (si nu cu, atentie) Dumnezeu (despre care vorbea si Iisus spunând că este o prietenie ce-ți schimbă inima. Vei dori să faci ceea ce dorește El să faci), prietenia spuneam, o simti atunci cand intri in (orice fel de!) Biserica si te simti liber si bucuros si nu apasat sau temator. Atunci cand zambesti la intrare, cand simti ca ai venit acasa si nu cand iti faci reprosuri de cat de rar vii pe aici, sau cate pacate, unele mai mult sau mai putin inchipuite or mai fi…
Atunci cand te rogi pentru a nu uita sa fii mai bun, si nu de frica judecatii de apoi.
Atunci cand te rogi ca gandurile ce te conduc sa fie drepte, si nu pentru a castiga la loto, sau orice altceva ce nu poti sa obtii singur. Dumnezeu ti-a dat viata, restul trebuie sa-l faci tu singur. Asta cred ca si este pana la urma bucuria vietii, nu crezi si tu acelasi lucru ? Pentru ca noi oamenii, creeam. Mai stii in acest univers mort, pe altcineva decat pe Dumnezeu si de noi care sa creeze ? Si stii de ce creeam, Iulian ? Pentru ca « Dumnezeu este in noi ». El creeaza in continuare prin noi ! Prin suflul dat, prin inteligenta ce ne separa de animale…Gandeste-te.
Cat priveste pila de care ai nevoie, fa tu o lista cu toti cei interesati, si nu uita sa te treci in frunte…
Mai gandeste-te, iarasi.

Nu stiu daca spatiul alocat comentariilor este sau nu limitat, dar daca este, ne revedem in subsolul urmatorului text.
Si o spun de pe acum, cat mai pot inca introduce raspunsuri!

Nici eu nu vreau sa ma pierd in intrebari, dar daca nu a fost inteligent, atunci cum credeti ca a fost? Un om care a stiut sa initieze de acum 2000 de ani, cel mai mare sistem al credintei in bine al omenirii…Sunt miliarde doar in generatia contemporana noua.

Sau poate nu a fost om ? Poate a fost o creatie, o plasmuire? Sau poate ca oamenii au pus niste haine pe un bat, au luat un sac pe care au desenat ochi, nas si gura, dupa care au umplut totul cu paie si s-au distrat intr-o zi de sambata plicticoasa ! Au mers cu paiata prin tot orasul, au fost la Caiafa, la Pilat, unde au stat de vorba cu ea, au biciuit-o- si un pitic cu voce subtire facea auuuu ! spre amuzamentul multimii adunate, iar in final au tintuit-o pe o cruce –moment in care piticul iar a tipat …
Nu, stimate domn, Iisus a fost cat se poate de om, a inteles tot si si-a asumat rolul. A renuntat si l-a durut. Si pentru asta ar trebui sa-i fim cel putin recunoscatori. Parerea mea.

Intradevar, textele sacre inchid gradele de libertate, insa Dumnezeu ne-a deschis posibilitatea liberului arbitru, ceea ce inseamna tot grade de libertate. In cine sa cred mai intai? Mai ales ca eu simt o relatie de prietenie fata de Dumnezeu, pe care nu de frica il respect.
Tot cu respect va amintesc ca dogmele si frica din mintile oamenilor l-au acuzat pe Iisus de blasfemie si l-au condamnat la moarte, tot ele l-au ars pe rug si pe Giordano Bruno, si tot asa, de cand „pamantul statea pe spatele unei broaste testoase, care statea pe spatele alteia, si tot asa pana jos...” si pana astazi.

ptr Enache Ionut:la ora 22.00, iar de clatinat se vor clatina doar cei ce, cu adevarat nevoiti fiind si dintotdeauna, au trebuit ascunda parti de adevar, de cei \'fericiti\' cu duhul.

ptr Prodan Ofelia:probabil ca teoria aceasta exista in enorm de multe surse. Ceea ce aduc eu aici, are drept sursa singura ratiunea, drumul logic pe care un om inteligent l-ar parcurge in situatia data.

ptr:Iulian Poetrica: ce te vei face daca,aceeasi care ieri ti-au spus sa crezi ceva, iti vor spune azi, sa crezi altceva? Si tu vei crede.Ce vei face cu calificativul \'naspet\' ori cu recomandarea bailor de... smoala?

ptr:ana maria ninulescu:nimic mai adevarat decat ceea ce spuneti. Felicitari ptr rationament.

Întradevăr, cum spuneți, suntem superficiali. Iar dacă cele de mai sus s-au întâmplat întradevăr, Creștinismul ar fi rezultatul sacrificiului a doi dintre strămoșii noștri, și nu al unuia singur. Ar fi rezultatul unui plan generos care nu putea reuși decât prin sacrificiul atât al lui Iisus, cât și al lui Iuda. In condițiile acestea, a-l huli pe unul este la fel de grav cu a-l huli pe celălalt. Dacă pe Iisus îl iubim tocmai pentru scopul și sacrificiul vieții lui, iar pe Iuda îl disprețuim deși a făcut aceleași lucruri ca și Iisus, înseamnă că facem o greșeală ce dăinuie de mai bine de 2000 de ani. Este ca și cum l-am disprețui pe însuși Iisus…
Mâine 9 aprilie, la Național Geografic, în premieră mondială va fi difuzat documentarul care îmi va arăta dacă rațiunea și inspirația teoriei de mai sus, autorii de fapt ai textului, sunt corecte sau nu.
« După mai bine de 2000 de ani, un vechi document amenință să schimbe istoria religiei. »
Sunt foarte curios…