Figura omului e chiar drăguță,
Iar Domnul a-nălțat-o în sublim,
Un om credea că e din maimuță
Și poate-a fost, e vorba de Darwin.
Când eram student se spunea că un om de știință sovietic ar fi susținut la un congres internațional teoria darwinistă, că omul se trage din maimuță.Un savant american ar fi susținut că se trage din Adam și Eva și a spus că de fapt fiecare îțși știe strămoșii.
Dacă Domnul era om și îl sculpta,
Pe om, după chipul și asemănarea sa,
Aveai bună dreptate, dumneata!
Dar noi, pe Dumnezeu nu-l știm ce este,
Un spirit, o lege, un caracter dintr-o poveste?
Și atunci te rog și eu pe dumneata,
Într-o oglindă a te uita. Ce vei vedea?
Un corp. Un trup. Un... maimutoi... Da!
E corpul tău de animal! Dar nu și mintea ta...
Și te întreb: cel ce, din spatele ochilor tăi goi,
Privește la oglindă fără a se vedea, nu-i un altoi?
Un spirit, o lege, un personaj ce viața își trăiește?
Și tot așa cum mintea-ți, în oglindă, nu va reflecta
Nici pe Dumnezeu, cu ochii, nicicând nu-l vei vedea...
Căci mintea ta nu-i de maimuță. Este-un altoi,
Din Spiritul Universal cel mai de soi...
Nu-i permite rațiunii somnul,
Va-nțelege că,-ntre timp, în slavă,
Sigur a evoluat și Domnul.