Vezi culoarul prin care pășește
de parcă ai simți strivirea
sub fiecare pas?
Vezi tavanul sub care se ascunde
de parcă te-ar strivi
greutatea norilor?
Cerul senin de peste nori?
Umbrele
Ne întrebăm: de
ce oare nu
se întâmplă nimic?
De ce oare
nu-i pasă mai mult?
Aripile bobocilor verzi...
Lacrimile de bucurie...
Aeroportul gol de
la miezul nopții.
Nimeni nu
Berbecii au rămas lângă porțile deschise. Artezienele cântau din frunze-n noapte un vals. Roțile se lichefiau
în ritm și puls
pompele din
valve/
șoseaua învia. Obraji-mi
curățau aerul rece
de
incult european de prestigiu
furând coroana arcului carpatic
10 negri mititei și coliba lu' Tom
unchiu' din negura timpului suferea
a fost odată ca niciodată și făt-frumos
șezând în jilț pe
Cumpăram o merdenea fierbinte, pe la Rossetti,
cu palmele de pod de Brăilița,
alură de Mazzepa, și vorba de Șchei,
mofturos pe lumea miticilor,
și, nu, nu mai știu,
erau licurici pe lângă
Parcă e o ploaie de poezii pe cer,
atât de departe de lumea asta, cer,
un fel de undiță cosmică și vie, cer,
un telescop care separă iluziile, cer,
o umbră de versuri intergalactice
să rimeze
sunt protruzia discului lumii în mine
printre fantomele ținutului sec (Ui! Ui!)
din inima românească (hoinară)
Sunt protruzia gerului printre fantele
genelor noastre amestecate-ntre
El purta barbă
Altul ar fi ras-o
O o urmă de sălbatic
O o găselniță de fanatic
Un pic de crac
Alți se duceau pe insulele
Mall cu iubite decorative
Cu cafele gustoase
În cerul lor mic
vorbe de aur-n zile de tablă
cuprinsul de chin închis de glugă
tu treci pe poteci de umbre
m-am să te văd în lumina felinarului
n-ai să mă știi pe banca de lemn
pierdut într-un sărut de
Sub ploaia de stele, a răcnit îndurerat.
Și-a smuls acele de pe ramuri, cum suflam
noi cornete când ne jucam de-a războiul.
Întunecimea pădurii care l-a salvat, până deunăzi, a luat foc, ca o
Cred că nu se va uita prea curând
dimineața americană
când a învins visul anilor '60,
nimic poetic de altfel,
dar cine își va mai aminti
de noaptea cambodgiană
a anilor '70,
nimic poetic de
Orgoliul uliului mi se ascunde în glas
cum îmi deschid aripile, cuceritor zbor-acrobatic,
un vis de ger, alt vis de felină fricoasă;
dar natura mă mistuie pe treptele palatului pustiu
în
chiar dacă ar ploua în Sahara
deșertul din mine n-ar fi atins
durerea din ochii beduinilor nici
cămilele nu s-ar face delfini
au pământul nostru la apus;
totuși în fiecare crepuscul
soarele
În fiecare seară visez nisip
rece, ca ghearele mitice de dracule,
aspru lunecând printre vocala mea:
"Aaaaaaaaaaaaaaaaaa!";
iar în timpul meu de adormire
ieșirea se îneacă cu praful.
Seară de
"Mi-e frică de pescăruși, de cormorani,
de lebede, de gâște"; își spunea ea
în fiecare dimineață de somn.
Era visul cu ceilalți de demult.
Era amintire sau nu?
Erau anii ăștia o mașină a
Există o dată din multe
o primăvară care vine toamna
sub lâna de amintiri
Nicidecum nu există
toamnă care să iasă din vară
nici când simți cu mâneci lungi
alungând căldura umbrelor pe
Salbă de mărgăritare - Lumea -
în tină, peste leșuri descompuse
din timpul războaielor, luminează
în pulsul unei bufnițe albe
la pândă de șoareci.
O bufniță ce a fost înfometată,
în contextul
caută-mă în bazar la umbră
printre tonele de diamante false
pierdut sunt pe taraba pustie
și ia-mă încet ca pe o petală
să simți asprimea catifelei mele
cu soarele asupra noastră vom
era o singură Ioana în tot universul și un singur șef în firmă.
tone de manele megatonice scăldaseră pereții administrației de la noua investire
noi râdeam în clubul nostru ba de jind ba de
vorbele au fost semănate deja și nu mai înseamnă ce vor ele ci doar umbra fragilă a umbrei de ecou care li se așează în față
numele au fost toate folosite încă de la Adam pentru a fi cunoscute cele
era o zi liniștită, de la cer până'n firmă
nu se auzea pic de zgomot.
șeful nu mai era la fel de "vesel" și nici pe holurile administrației nu zāngăneau difuzoarele.
gașca se resemna spre o
dragostea era un cuplu de porumbei liniștiți într-o colivie, simplă imagine desprinsă din cușeta trenului.
drumul spre marele oraș, spre Ioana noastră rănită, spăla multe din resentimentele
cerul și marea/ lumea și zarea
cuprind într-o clipă ochiul
minții deschise prin fereastră
în cameră un pat și o cafea sunt în dialog
printre cei mulți și reci care se trezesc
în fața ferestrei
OS