Poezie
despre nepăsarea poeziei antropomorfe a erosului
1 min lectură·
Mediu
Vezi culoarul prin care pășește
de parcă ai simți strivirea
sub fiecare pas?
Vezi tavanul sub care se ascunde
de parcă te-ar strivi
greutatea norilor?
Cerul senin de peste nori?
Umbrele ascunse în linoleum
atunci când te străbate
calmă spre ușa deschisă?
Doi cocoși se certau cu tine,
unul era papagal, celălalt vultur.
Tu erai în nămezi, dizolvat
în orizontul norilor de tutun
prin mireasma de tămâie;
o lacrimă de lumânare se istovea.
Doi cocoși o priveau cum iese
pe ușa deschisă.
00921
0