Azi am aflat furia din poezie, nu doar a folosi steril cuvintele astea precum vreun important (parcă poezia ar fi ceva important) ci a fi singurul cuvânt care închide sensul celorlalte.
Eram
“Domnule «poet»!
Zici matale despre visarea umanității?
Despre adormirea noastră ce ai de spus?„
Picură în zăbrele cu eliberare, trauma nu mă lasă.
Sunt piepturi goale în fața morții!
Sunt o mie de voci
dintr-un răgnet
de jale.
Individul inexistent:
al lumii socialiste,
al poeților torturați,
al Albei Neagra din comuna Lepădați,
al tiradelor păuneștiene,
al cenaclurilor
Muc de țigară pe o alee murdară
aruncată-n universuri versuri sure
fugare o lacrimă de amor dor vapor
-ul trecea trecerea rea albeam
veștejeam așteptat de o clipă
cu fumul trecut nori de
Comoara era o cameră cu zimți în care nicio răsuflare nu ne înfricoșa.
Comoara m-a văzut când mi-am demolat ultimul proiect de cămin.
Comoara mi-a fost aproape când am înțeles cât e de mică
Langoși alb de depărtare...
Madlene eterne de dor...
Scriitorii își ascund ochii de soare...
Ascunși cu vorbe banale, ochii
curg prin semafor...
Un pas înapoi, un pas înainte.
Desculț
aplauze! aplauze! striga din manej
crainicul surd
aplecând fiecare clovn în semn de reverență
aplauze! aplauze! reverbera din tribunele amețite de râs
în micul colosseum
amintind riscul lamei
Cuminte, în adăpostul de amintiri,
și seminarii literare molipsitoare,
un limbut acerb-acrit, învins
de admirarea propriei necuprinderi
a scăpat un :" A!"; în fața Filei
de s-a auzit până-n
Ăsta este fluviul de lacrimistelepoezii/ăsta este lacul
din apa curgătoate - piatra ce rămâne după ce fierb amorurile
într-o lume de trupuri goale de orice adevăr în sine -
într-o creație
Nu știu să se fi plâns atât făr' de lacrimi,
făr' de rost,
sau făr' de vină,
cum s-a plâns în zilele astea toride
între ochiurile hamacului dintre palmieri?
Săracă bucată de pânză, udată
de
pare reportaj - inimi cicatrizate -
în oameni mai sunt urme de gips
pare vis de cuptor din Bacovia
cu trupuri din orașul cel rău
pare că istovit-a istoria
moartea din strănutul tău
pare
Despre idoli în amurg,
bătrânul nebun, în sentințe,
rumina idei, amoral, necuviințe...
Despre un amurg cu idoli,
despre (ne)cer, necredințe,
vitalist, pierdut, con clavi,
în dialog mut cu
Nu te îndârji, suflete al meu,
plouă cu sfinți prin pustiile astea!
Nu coborî în rai cu visele,
plouă în infernul ăsta cu gheață!
Acolo nu îți va fi mai cald,
suflete al meu!
Nu-ți va fi mai
Viermele, din măr, s-a exilat într-un roman de capă și spadă,
a ros multe minți,
a mâncat negurile stocastice ale lefterului camuflat în filantrop...
Ieri verde, astăzi roșu, o dugheană
de
OS