Poezie

rece

1 min lectură·12 noiembrie 2021

Mediu

diamant îmbrățișat de gheață

văd pe degetul iubitei,

soarta în inel de ceață...

fără chipuri, doar orbite,

reci galere, reci umbrare,

recii regi zac în sicrie

doar de Keops se zvonește

a învia în cromozomi,

din cer caută o cale

să coboare albe scări....

suflă geru' în bărăgan

peste coamă în defileu

peste someșul urban

cu a sa pală-mi reînvie

simțirea de semizeu

iar în diamant tresare

masca mea și chipul meu:

"o! durere surdă-n tâmple

din cer selenar uman

am în gene promoroaca

fulgilor deschiși pe ram

pentru potera nălucă

ce nu știe ce mai vrea";

someșul aprins de jale

pierdut în prostia sa

cu iubirea de putere

mă îmbătă într-o clipită

ca ulciorul cu himere

pe drumul înspre neant

și strig ura în istorii

deschid cerul, trag de scări,

însuși bubosul de Keops

mă privește cu fior...

să coboare nu mai riscă

ducă-se în van minunea

unanim e că pământul

a înghețat pe diamante

001.188

Oancea Sorin. “rece.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/oancea-sorin-0039906/poezie/14159055/rece

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.