aplauze

aplauze! aplauze! striga din manej

crainicul surd

aplecând fiecare clovn în semn de reverență

aplauze! aplauze! reverbera din tribunele amețite de râs

în micul colosseum

amintind riscul lamei și al circului

divertismentul sălbatic al forței

șiroaie de sânge sub nasul roșu

aplauze! aplauze! curgea ropotul înghețat

din înaltul cupolei

ca rugăciunile înspăimântate din

aghia Sofia

aplauze! aplauze! deslușeau prin

gravul tinitus de oboseală

clovnii mascați cu zâmbete

de parcă levitau în zarvă

între moarte și rai

chiar în mijlocul unei formule

teatrale de hipnoză

prin care manejul devenea agora

aplauze! aplauze! scoteau flori

din costume și iepuri din jobene

copiii obraznici din deprinderile rele

aplauze! aplauze! un clovn orator

își aruncă masca și fașa de pe nas

lăsând la vedere chipul tâmp

liniște! liniște! în timp ce crainicul se opri

își ridică mâinile hazliu și căzu

liniște! liniște! clovnul înainta

spre catedră cu un vraf de foi

liniște! liniște! susurau clovnii

printre tumbe

liniște! liniște! spuneau copiii obraznici

liniște! liniște! striga clovnul bătând ciocănelul de masă

liniște! liniște! se auzea din pereții cortului

leii, zebrele, tigrii, girafele

cât era savana de mare, jungla, sahara mică a orașului, ușile anoste, ferestrele, menestrelii,

ibovnicii adormeau îmbrățișați

cuprinși de hipnoza teatrului