Poezie
despre orgoliul pigmeilor sau cum a pocnit nuca de gânduri
2 min lectură·
Mediu
Povestim... povestim... povestim
datorită acestei iubiri de învățătură.
Am o pălărie care vorbește prostii și se crede prea sus pe scăfârlie, e fierbinte, fiartă de focul solar.
Mă frige pe fruntea lată ca o coroană de spini.
Povestim... povestim din cauza nămolului cald de la vulcanii noroioși, și sulfuroși, și veroși,
povestim transpirați și pufoși despre plăcerea de a sta înțepați de trandafiri roșii, îmbujorați de amor, ba de dor, ba de năpastă.
Pălăria e în flăcări ca o lumânare voodoo care arde odată cu ideile noastre,
aprinsă de o putere ostilă care a furat soarele și luna.
Se scurg valurile ca apa peste fierul încins,
ca o fiertură ce solidifică lava,
ca o pană de fenix pentru prometeu,
ca o bazaconie în bazarul viselor mele teatrale, și doare.
Am văzut floarea spinoasă cum străpunge în piele.
Am auzit cum se comprimă timpul în fire de nisip.
Am văzut sânge pe tabloul negenerației.
Am auzit rafalele cu slipknot-ul lor cu tot.
Am povestit năpasta acestor fotografii decompensate.
Am auzit mugetul de durere al personajelor cubice.
Am văzut lumea utopică din videogame-ul 2d.
Și povestea m-a rupt în bucăți de bârfe până la lacrimi.
Povestim despre numele trandafirului care m-a julit pe frunte,
un fault tehnic la finalul celor 90 de minute cu realitatea, povestim... povestim...
02901
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Oancea Sorin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 215
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Oancea Sorin. “despre orgoliul pigmeilor sau cum a pocnit nuca de gânduri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/oancea-sorin-0039906/poezie/14181000/despre-orgoliul-pigmeilor-sau-cum-a-pocnit-nuca-de-ganduriComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CTDistincție acordată
CTClaudiu Tosa✓Îmi place cum scrii. Uneori îmi creezi impresia că descrii prea mult, dar nu e cazul aici. Textul de față are substanță, e subtil și, în același timp, reușește să dilueze un soi de discurs ușor urban, care creează în cele din urmă un poem de idei, caracterizat însă și de imaginea de ansamblu pe care reușește să o portretizeze. Tonalitatea este marcată de un amestec de sarcasm, durere și reflecție filozofică, iar repetiția „povestim” e un refren care accentuează senzația de dialog intern, de încercare de a înțelege și de a descrie realitatea în termeni cât mai absurzi și metaforici. Pare o meditație amară asupra condiției umane, care mie, personal, mi-a plăcut.
0
OSMulțumesc frumos, dle Tosa, ați cuprins sensul textului. Aprecierea e reciprocă.
0