Poezie
Pribegiile unui mut
1 min lectură·
Mediu
Scriu și vorbesc greu și rar...
O, lumină! O, lume! O, har!
Scriu în reluare, scriu cu opinca.
Viața mă duce pe drumuri stricate.
Am stat la maluri uitat de lupi și de noapte.
Am stat pe asfaltul autostrăzii pustii.
Pribeag și uitat de lirica magna si eposul mi-este
o filă de fapte meschine și calpe.
Așa că lumina se revarsă, prea mută, din mine.
Natura cu ale sale minuni mă devoră.
Mărunt stau înghițit de torida
plasmă diformă.
Aștept epoca cu ceasul pus la alarmă,
Când dintro umbră de pas deraiat
drumul deschis
Ca un Noe spre popoare să-mi fie umblat.
Aștept exodul de pe autostrada pustie
și larma ce se va aprinde din neguri,
Că eu aduc o lumină din sensuri vulgare și neglijate.
021.028
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Oancea Sorin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 126
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Oancea Sorin. “Pribegiile unui mut.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/oancea-sorin-0039906/poezie/14180865/pribegiile-unui-mutComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
OSMulțumesc.
0
sunt bune!
îmi place cum ai introdus acest nucleu aici
-Pribeag și uitat de lirica magna si eposul mi-este
o filă de fapte meschine și calpe.-
mi-a plăcut!