Poezie
Ștafeta
1 min lectură·
Mediu
Noi, alibiuri coborâte din Arcă,
rămășițe dogmatice,
eoni ascetici cu praf în ochi...
Noi, remușcările și visele și dezamăgirile,
umbre pământului chiar și noaptea
în întunericul satelor fără străzi iluminate...
Noi, una caldă, una rece, jap!.
Vouă vă cerem să nu cădeți în genunchi
pentru că ați greșit lumina
sau mașina!
Vouă vă plângem de milă în corzi răcite de durerile nouănecutoți!
Urlăm din liniștea războaielor de țesut
cu lacrimi de lupi în haită,
alungați în raiul rebelilor cu aripi zbârcite!
Vouă vă mulțumim pentru lumină când nu mai avem lacrimi de înseninat.
Vouă, nouă ne sunt visele moștenite!
Zburdați!
Săltați!
Umblați!
021890
0
RR