Poezie
Ștafeta
1 min lectură·
Mediu
Noi, alibiuri coborâte din Arcă,
rămășițe dogmatice,
eoni ascetici cu praf în ochi...
Noi, remușcările și visele și dezamăgirile,
umbre pământului chiar și noaptea
în întunericul satelor fără străzi iluminate...
Noi, una caldă, una rece, jap!.
Vouă vă cerem să nu cădeți în genunchi
pentru că ați greșit lumina
sau mașina!
Vouă vă plângem de milă în corzi răcite de durerile nouănecutoți!
Urlăm din liniștea războaielor de țesut
cu lacrimi de lupi în haită,
alungați în raiul rebelilor cu aripi zbârcite!
Vouă vă mulțumim pentru lumină când nu mai avem lacrimi de înseninat.
Vouă, nouă ne sunt visele moștenite!
Zburdați!
Săltați!
Umblați!
021.903
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Oancea Sorin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 102
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Oancea Sorin. “Ștafeta .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/oancea-sorin-0039906/poezie/14146108/stafetaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
„Remușcările, visele și dezamăgirile” având sursa în dezabuzări, coboară ștacheta pe care au ridicat-o sensurile, evoluția, vocația și creația și fiecare participăm la maratonul vieții și predăm „ștafeta” filiațiilor.
0
Așa e. Textul surprinde, în plus, drumul dus-întors al emoțiilor "bumerang" din extaz în enstază. A se observa "durerile nouănecutoți sau "Vouă, nouă ne sunt visele moștenite".
Textual aveți emoțiile în intimitea lor imposibil de observat. Asta e ștafeta, cursa de a oferi sens coerenței simțurilor.
Vă mulțumesc domnule Rachieriu!
Textual aveți emoțiile în intimitea lor imposibil de observat. Asta e ștafeta, cursa de a oferi sens coerenței simțurilor.
Vă mulțumesc domnule Rachieriu!
0
