oana stoian

multumesc frumos ca te-ai oprit putin si peste poezia mea...
nu stiu exact cam cat de mare o sa se faca piticutzul asta...stiu numai ca imi cam place aici...sa va citesc si sa mai dau frau liber din cand in cand si nebuniei mele :)
inca o data multumesc...
cu drag,
oana

frumos...dar ai idei preconcepute...poate stiam pe unde calca dumnezeu (ha ha :P)
hm...si norii mor alb si cerul nu se face mare (fiindca stelele de mare nu prea se mai traiesc pe cer?)si oricum...poate fulgerele ar sta ceva mai bine la Departamentul Iubirii...asta daca nu le e foarte frica de camere inchise...e totusi trist ca vrei ca norii sa moara in tacere...poate mai aveau ceva de spus
ieri au dormit copii...
cu multa nebunie,
oana

nu as sti ce sa spun despre constructie sau organizare sau imaginarul poetic (adica...as putea gasi ceva daca ma chinui un pic...dar imi pastrez fortele pentru bac :( )
in ceea ce priveste poezia...imi place...nu stiu bucurestiul...doar banuiesc intregul tablou si cu ochii strainului am vazut numai o particica din ce povestesti tu...metroul m-a fascinat fiindca vezi multe fara sa vezi mai nimic...iar poezia ta m-a facut sa vad...macar un pic...
data viitoare cand vei fi in metrou plimba-ti privirele pe cateva povesti...poate imi mai spui si mie dupa...:)

fiindca nu stiu mare lucru despre el...o oarecare legatura cu matematica...s-a dus de ceva timp si nimeni nu prea-i da pace...ei bine, eu ma revolt...odihneasca-se-n muuuuuuuulta pace :D
in ceea ce priveste poezia mie-mi place eul al treilea...(al meu e ceva mai dus...da`mi place si al tau ca e plimbaret...:D)acum o sa dorm...si o sa ma trezesc maine cand totul se va fi sfarsit si pe cer vor fi norisori de jucat in picioare...
oana (sau ce a mai ramas din ea...)

hm...am impresia ca niciodata nu avem valizele facute cand asteptam moartea...dar acum depinde si pe care din ele...mie mi-a placut paianjenul...si mi-au placut draperiile arse de prea mult amurg...imagini ce nasc o \"groaza\" de senzatii...
unele amintiri isi cer dreptul la moarte...sa le pregatim valizele...

hm...am avut o senzatie ciudata de deja vu citindu-ti textul...si deja ma simt mai bine...fiindca stiu ca intr-un fel sau altul o sa fie bine...(sper!)
:) bafta maine...pardon...azi!(ooops!!)

iti multumesc pentru sfaturi si imi pare rau daca te-am dezamagit...adevarul este ca versurile de balast nu sunt decat o insiruire de ganduri haotice(ca mai toate incercarile mele de altfel...) imi place sa ma las purtata de versuri si de aici poate impresia ta pierdere...
imi trec cu vederea micile greseli fiindca nu ma consider un mare geniu in ale poeziei (nici macar unul mic mic :))
poate o sa tin cont de sfaturile tale...atata timp cat nu strica jocul...
cu drag, oana

iti multumesc pentru mesaj si imi cer scuze pentru lipsa de promptitudine...
poate ai dreptate...cel mai important lucru este ca existam...ar mai fi insa cateva mici detalii... ;) nu crezi...?
pe curand,
oana