In cuier...la intrare

stii... imi place cum ai inceput, asteptam mult de la poezie, dar m-a dezamagit repede pentru ca ai inceput sa folosesti clisee si imagine care palesc inainte sa apuci sa le vizualizezi...
imi permit sa iti propun o varianta...
dar este doar parerea mea...



acum... acum ti-as atarna
sufletul intr-un cuier...
la usa de la intrare...
la coltul de la rasarit
cu vedere spre mare...

mai tarziu ti-as aduna o ureche
un picior si degetul mic de la mana stanga
si le-as pune intr-un cuier
la usa de la intare...
la coltul spre apus
cu vedere spre un copac

si ieri...iti voi aseza trupul
pe covorasul de la intrare...
sa-ti pot cauta coltul gurii
sa-ti soptesc in ureche
\"uite, rasare un suflet...\"




de remarcat: ceea ce e bolduit sa stii ca imi place mult de tot, sunt niste imagini foarte reusite, pentru asta ti-as da steluta...

incearca in poezie sa fii mai adunata, sa nu te mai pierzi in versuri de legatura pe care eu le numesc balast
cu speranta ca acest comentariu al meu e constructic, sublinind faptul ca este doar parerea mea, iti urez sa ai spor la scris si sa o faci din ce in ce mai bine


numai bine
inoni

iti multumesc pentru sfaturi si imi pare rau daca te-am dezamagit...adevarul este ca versurile de balast nu sunt decat o insiruire de ganduri haotice(ca mai toate incercarile mele de altfel...) imi place sa ma las purtata de versuri si de aici poate impresia ta pierdere...
imi trec cu vederea micile greseli fiindca nu ma consider un mare geniu in ale poeziei (nici macar unul mic mic :))
poate o sa tin cont de sfaturile tale...atata timp cat nu strica jocul...
cu drag, oana

eu cred ca nu e vorba de versuri de umplutura aici, e mai degraba un tonus intern, e atunci cand nu tu te joci prin cuvinte ci ele se joaca prin tine

\"la usa de la intrare...la coltul
de la rasarit cu vedere spre
mare...\"
frumos