si stand asa-ti ghiceam noroace...
si-mi plangeam o geana pe obrazul unui trunchi frant... o dorinta imi striga o frunza si-mi amintesc ca-mi doream iubiri pe frunze... dar asta era demult...cand eu eram trunchiul si
nimic...minte...tin-tii...
nu mai tii minte ziua in care iti desenam ochii cu cerneala albastra... credeam ca ar fi cer... si mai credeam ca noaptea ar straluci stele si sori...imi spusese adio ziua si-ti desenam
In cuier...la intrare
acum...acum ti-as atarna sufletul intr-un cuier... la usa de la intrare...la coltul de la rasarit cu vedere spre mare... si...mai tarziu...ti-as aduna o ureche... si un picior...si degetul
Tarziu...
ieri era azi in visul meu... nu stiai nu? ca visez... te credeai o lume... cu ochii tai cei mari si goi... rasunand a lemn ars...a clipa... te credeai cer in dansul tau un pic haotic...un pic
Si arde...
isi cobori privirea asupra oamenilor de carton...arde... te arde? un zambet sinistru ii strabatu suvita din ochi rasfrangandu-se in acea urma de...arde... de ce te arde? copilul isi plimba
