si-mi plangeam o geana
pe obrazul unui trunchi frant...
o dorinta imi striga o frunza
si-mi amintesc ca-mi doream
iubiri pe frunze...
dar asta era demult...cand
eu eram trunchiul si
nu mai tii minte ziua in
care iti desenam ochii cu cerneala
albastra...
credeam ca ar fi cer...
si mai credeam ca noaptea ar straluci
stele si sori...imi spusese
adio ziua si-ti desenam
…
Daca as fi magician as da fiecarei persoane cate un vis nebun…nu i-ar ajuta cu nimic probabil…dar ar putea spune ca au avut un vis nebun…Daca as fi pictor as picta lumea…fara culori ci…fara
Visezi uneori amintiri…si iti amintesti vise fara sa stii ca sunt vise…si nu conteaza… pui capul pe perna si te astepti sa adormi si sa visezi…te astepti ca maine sa vina cand vei deschide ochii...ca
acum...acum ti-as atarna
sufletul intr-un cuier...
la usa de la intrare...la coltul
de la rasarit cu vedere spre
mare...
si...mai tarziu...ti-as aduna o ureche...
si un picior...si degetul
ieri era azi in visul meu...
nu stiai nu? ca visez...
te credeai o lume...
cu ochii tai cei mari si goi...
rasunand a lemn ars...a clipa...
te credeai cer in dansul tau
un pic haotic...un pic
isi cobori privirea asupra
oamenilor de carton...arde...
te arde?
un zambet sinistru ii strabatu suvita din ochi
rasfrangandu-se in acea urma de...arde...
de ce te arde?
copilul isi plimba
OS