Ca-n(nes)filme

Săptămîna aceasta am avut un week end perfect. Mai ales ziua de duminica…o zi care sper să se repete la intevale cît mai dese.
Acum, sunt sigura că îmi voi începe săptămîna zîmbind. Doar viața este Ca-n filme, nu ?

Acesta este titlul piesei jucate de simpaticii și talentații actori ai trupei de teatru Toma Caragiu.
Este ora 16.20...și eu care vroiam la și 30 să ajung acolo, pentru că știu cum se umple sala la Centrul Cultural al Ministerului de Interne...nu mai ai nici unde să arunci un ac. Așa a fost și azi. Ajung la cinci fix.Uită-te în stînga, în dreapta, dă telefoane. De la celalalt căpat se auzea “Acum vin”, “Sunt cu Elia,acum ajungem” și tot așa.

În sfîrșit, începe piesa. În fața mea Lupișor(cel care a facut mare parte din pozele din timpul piesei),lîngă mine Diana Sitaru, ceva mai departe, însă pe același rînd
Ela și Elia, iar in spate Lore și mai tîrziu Doru. Au fost și Sache, Amelii,Alexandra Mihalcea, însă ceva mai departe de rîndul vesel.

Se ridică cortina. Prima apare Florica[Alexandra Popa], care își ia în serios datoria de a face casa lună.
Apoi, pe scenă pășește, vorba lui Matei din piesă, ca un bărbat, Constanța [Silvia Simion] pentru ca peste puțin timp să i se alăture Matei [Ionuț Þârdel],un adjectiv, ba nu, pronume de bărbat după cum îl “alintă “ nevasta.

S-au mutat “bieții” oameni de la oraș la țară și li s-a îmbolnăvit comoara de fată ,Lily [Anita Sevastru]. De cînd s-au stabilit acolo, nici n-a respirat , nici nu s-a plimbat...






Dar lucrurile sunt pe cale să se schimbe....pentru ca, de la oraș să–și facă apariția spre a o consulta pe Lily.......contabilul Milică de la firma lui tata, SC Firul, firmă ce are ca scop facă ciorapi pentru întreaga Oltenie.




Sigur că viața este ca în filme. Să vorbească patronul de firma și tu de fata dumnealui, care te amețește așa de ..mult, încît uiți ce făceai, și apucă-te Milică și calculează iară.

Sau să afli că nu te vor părinții fetei ..păi să nu –și vină să mănînci scrisoarea ce te chema, asta de ciudă?





În sală, publicul aplaudă cu entuziasm și așteaptă cu sufletul la gură deznodămîntul. Iar atunci cînd mai lipsea puțin ca noi să asistăm la un final a la „Romeo și Julieta”
binevoiește să apară domnul doctor [Cristian Vasilică], care , nici una nici două se oprește fix în primul și ultimul pepene al familiei.




Bine, eu acum cred că era psiholog, sau ceva a la Cristian Andrei, că prea și-a dat seama din prima că tinereii se iubesc.....adică sentimentul este valabil de ambele părți.




Asta este mon cher, cu dragostea nu te pui. Fie că ești doar un pîrlit (dar șmecher )de contabil, fie că ești fețita crescută în puf a unei familii înstărite.









Ce pot să spun, decît poate că a fost o piesa extrem de bine pusă în scenă, pigmentată cu toate ingredientele unui succes, cu o distribuție de milioane și un regizor excepțional, Dan Simion










Pot spune doar atît, că îmi pare rău că am pierdut reprezentația piesei Ursul, de A.P Cehov, însă pot afirma acum, că voi încerca să fiu mereu prezentă la piesele puse în scenă de trupa Toma Caragiu. La cît mai multe succese!!!!

























N M.Popa