Oana Izbașa
@oana-izbasa
„Încurajez poezia și ea pe mine!”
Născută în preasfânta dată (nu luată!) de 30 noiembrie 1989, "într-un mic orășel din provincie". Concepută cu aproximativ 7 luni înainte. Citată în mare parte doar de ea însăși. Fugită de multe ori de-acasă și, dusă de-acasă în general. Tânăra și ambițioasa Izbașa a trecut cu bine peste dificila probă…
Nu stau să analizez cât de suspectă sau nu e o laudă, nu simt nevoia să mă \"asigur\" în privința asta.
Și nu e un chin să-ți răspund, îmi face chiar plăcere. Ai zis că e treaba mea ce fac, las-o să fie așa până la capăt.
Să ai o seară cât mai plăcută.
Pe textul:
„Totul până la vieți" de Oana Izbașa
Fiecare numește pozie ce crede el prin poezie, în mare parte, în funcție de ce se așteaptă să primească (în plan spiritual) după ce citește așa ceva. Dar, nu îmi place să generalizez sau să vorbesc în numele altora, așa că o să încerc să n-o mai fac.
Ai înțeles mesajul greșit, e vorba de fapt despre mentalitatea unui băutor de whiskey, nu fumător de iarbă ! (glumeam; nu are rost să te bag în mintea mea cu forța, oamenii ar trebui să intre singuri la mine-n cap, ca și piticii mei :))
So... \"care-i viciul tău, deliciul tău social acceptat?\" :)
Mulțumesc de trecere, de citire, de părere.
Și eu tot amical,
Oana
Pe textul:
„Totul până la vieți" de Oana Izbașa
Ai avut dreptate, \"eternă\" chiar trebuia corectat. Acum parcă arată mult mai bine întregul text, parcă totul se leagă... parcă... mda.
Ai uitat să pui niște virgule la \"doamne dumnezeule scapă de metafora asta măcar de asta\", dar o să consider că e din cauza dezamăgirii crunte pe care ai suferit-o după ce ai citit textul meu. :)
Totuși, mă bucur că a existat și ceva care ți-a plăcut în el și-mi pare rău că ți-ai creat iluzii din cauza mea. Am texte în care începutul e execrabil și sfârșitul salvează tot (din punctul meu de vedere). Ce pot să spun? Păcat că n-ai dat de alea?!
Vor fi zile când o să scriu și simplu, direct, puternic, când o să simt nevoia să fac asta (Vezi? Să nu crezi că n-o să încerc să-ți urmez și sfatul!), cât despre \"trust me\" ăla, nu știu ce să zic decât... că uneori mi-e greu să am încredere până și în mine (și mă cunosc cât de cât, de ceva vreme).
Oricum, îți mulțumesc de trecere și citire. Trebuie să recunosc că mi-a făcut plăcere să-ți citesc părerea.
Cu ce vrei tu,
Oana.
Pe textul:
„Totul până la vieți" de Oana Izbașa
Am avut încredere în premonițiile dumneavoastră, mai mult decât aveam în mine. :)
Nu voi ignora nici studiile.
Mulțumesc mult, din nou, pentru tot.
Pe textul:
„Totul până la vieți" de Oana Izbașa
Pe textul:
„arzând pe dinăuntru" de T. Constantin Georgescu
Mă ning doar pe mine, de-aia o fac cu-atâta grijă.
Mulțumesc din nou.
Pe textul:
„Totul depinde de tine" de Oana Izbașa
Frumos ai spus, dar eu cred că o explozie niciodată nu poate să împace, doar luminează pentru câteva clipe, cel mult. Împăcarea e altundeva, mai departe... și depinde de alt fel de lumină, o lumină care rămâne acolo și după explozii, lumină care era acolo și înainte de ele.
Pe textul:
„Odă" de Oana Izbașa
Ai dreptate, probabil ca as putea face doua poeme... O sa incerc. Intr-adevar sfarsitul nu prea se potriveste cu inceputul, o ia in alte directii dar.. cam asa e si-n viatza. Probabil de-aia m-am complacut in situatia asta. O poezie e o mini-viatza. :) (e tarziu si delirez)
Oricum, pentru mine nu conteaza daca sunt la \"atelier\",\"pagina autor\" etc. Eu doar scriu. Atat. O sa incerc sa scriu si bine, nu doar ce simt.
Pe textul:
„Timpuri noi, vremuri grele" de Oana Izbașa
Pe textul:
„Psalmul tăcerii" de Plopeanu Petrache
\"și și-a dat treptat jos tot lutul de pe el
rostind tot timpul
sunt un adevărat perfecționist\"
Cred că versurile astea fac... o poezie, doar ele.
Pe textul:
„marmurile mele prinse-n lut. splendida deturnare" de Plopeanu Petrache
P.S. : când se pișă lumea pe tine trebuie să ai mereu un săpun la disoziție, să nu fii \"ratat jegos\"... tot secretul constă în săpun! Îți zic eu că dacă ar vedea cum te folosești de pișatul lor ca un porc ordinar, cum te scalzi în el, te speli cu el, te bălăcești zâmbind fericit, te-ar urî atât de mult încât nu s-ar mai pișa nici dracu\' pe tine(ș-ăla se cam pișă pe tot!)...că deh, \"lumea e rea\".
P.P.S.: Am recitit-o... nu mă mai pot abține: îmi place.
Pe textul:
„O beție, în noaptea de Revelion, cu Dan Sociu" de Catalin Popescu
Mulțumesc mult pentru trecere, citire, părere și că te-ai lăsat ținut aproape.
Cu... căldură (că-i frig),
Oana.
Pe textul:
„Scrisoare deschisă" de Oana Izbașa
Lasă iubirile să vină, vezi tu dup\'aia ce faci cu ele, dacă le bagi
în sacoșă sau nu. (oricum nu e bine niciodată să faci cumpărături
pentru toată săptămâna, trăim într-o lume a minunilor rapide, de-a
dreptul urgente, în care, poate datorită vitezei, aproape totul e \"prea\"
perisabil).
\"tu ești de fiecare dată la celălalt capăt al cuțitului\" îmi place
foarte mult. Cred că asta înseamnă dragoste.
Cu prietenie,
Oana
Pe textul:
„scurt metraj" de Eugenia Reiter
Pe textul:
„Mult zgomot... pentru nimic" de Oana Izbașa
Uneori în viață totul e un risc... până și ea. :)
Recunosc că puterea de care-mi vorbești tu, puterea \"mea\", îmi pare azi doar o străină rece, care dintr-o îmbrățișare m-a lăsat fără vlagă-n buzunare... dar... (imi) voi reveni (că doar cu asta mă ocup :).
Îți mulțumesc mult de trecere.
Pe textul:
„(Take) Intensive care (of me :) )" de Oana Izbașa
Sunt doar patru rânduri și totuși... ai reusit să faci rezumatul vieții.
Pe textul:
„Unui dobitoc" de Sorin Olariu
Nu e aroganță sau batjocură... dar fiecare o vede cum vrea. :P
Eu pot doar să mă bucur că ma citești și să-ți promit că apariții vor mai fi (nu dispar eu așa de ușor!) :)
Pe textul:
„Despre mine..." de Oana Izbașa
Pe textul:
„(Take) Intensive care (of me :) )" de Oana Izbașa
Crezi că îngerii scriu cu puful din aripi, cu strălucirea din ochi sau cu creionul ca noi toți ? (mă întreb asta de ceva timp)
Pe textul:
„cine sunt eu" de silviu viorel păcală
