Nuta Craciun
Verificat@nuta-craciun
„sau taci sau spui ceva mai bun decât tăcerea”
M-am născut în cel mai frumos sat de munte de pe Valea Grădiștei, satul Bucium, jud. Hunedoara, într-o primăvară pe care m-am străduit s-o port mereu pe dinăuntru. Poezia mi-a fost mereu cel mai bun aliat de-a lungul vieții, cu ajutorul ei am traversat cu bine toate evenimentele ce mi-au…
Pe textul:
„poem de iarnă fără tine" de Nuta Craciun
Îți mulțumesc mult,George Pașa pentru sfaturi și pentru steluță, e o bucurie să știu că mă citești.
Problema cu ”scrisul divers” e mai complicată puțin la mine, căci oricât încerc, tot la vechile mele linii conceptuale ajung, dar o mă străduiesc mai mult.
Toate cele bune în așteptarea Nașterii Domnului.
Pe textul:
„poem de iarnă fără tine" de Nuta Craciun
Mulțumesc de interceptare!
Oricum am înțeles din intervenții că textul nu transmite suficient, inițial am avut impresia că am surprins bine starea dar o să mai văd ce fac cu el.
Mă bucură mult toate semnele și sfaturile pe care le primesc, pentru că le consider necesare ca să pot înțelege, cum este percepută poezia mea când pleacă de la mine!
Pe textul:
„el a spus nu" de Nuta Craciun
Da, să fie spor!
Pe textul:
„el a spus nu" de Nuta Craciun
Gâlgâitul îmi părea necesar acolo, tocmai pentru că era acel detaliu viu și destul de neplăcut pe care îl simte cineva care ascultă un cuvânt cu impact emoțional.
În rest, da, nimic nu este nou sub soare, doar noi cu inimile tot mai vechi încercând să scriem în ritmuri noi. :
De la oameni ca tine învăț și mă bucură tare mult trecerile tale.
Recunoștintă!
Pe textul:
„el a spus nu" de Nuta Craciun
Mulțumesc, mă bucur de câte ori treceți și-mi spuneți cum vedeti... prețuire!
Pe textul:
„el a spus nu" de Nuta Craciun
Pe textul:
„poem pe frunza unei toamne " de Nuta Craciun
Aș putea afirma că… am cunoscut și simțit acut singurătatea, fără să o las să mă tragă neapărat la fund am încercat să o scriu și așa să o sfidez, să o fac să dispară. Cred că fără această determinantă, acest orizont n-ar fi accesibil.
Dragostea e uneori negociabilă, dar asta nu înseamnă că trebuie să acceptăm acest lucru, ne războim și învingem, învinși sunt doar cei care depun armele, noi avem cuvântul!:)
Recunoscătoare pentru înstelare, dragă Iulia, să fii iubită!
Pe textul:
„poem pe frunza unei toamne " de Nuta Craciun
deși, cred că ar fi doar un experiment și nu un mod natural al meu de a scrie.
eu înțeleg că arta nu poate fi doar un amalgam de ”tot ce îți trece prin cap”.
e nevoie de sentiment, de emoție, dar și de șlefuire pentru că nu tot ce ne trece nouă prin cap, e artă ... dar o să încerc!
Pe textul:
„fără tine mi-e frig" de Nuta Craciun
în legătură cu ordinea... sincer, nu prea pot să scriu tot ce îmi trece prin cap, efectiv nu pot, și nu prea pot nici ”educa sentimentul” pentru că e încăpățânat și scrie mereu în ritmul și în stilul lui. poate e de bine sau poate ar trebui să schimb câte ceva, dar înțeleg ce îmi spuneți și vă mulțumesc!
Pe textul:
„fără tine mi-e frig" de Nuta Craciun
Mulțumesc!
Pe textul:
„adânc este râul" de Nuta Craciun
cât despre frustrări, încerc să-mi păstrez mai mult frumusețea interioară, care parcă își slăbește strălucirea atunci când folosim vopsele.:)
Mulțumiri pentru semnul luminos!
Pe textul:
„fără tine mi-e frig" de Nuta Craciun
E bine și dacă place doar finalul, de fapt e bine și dacă place doar un vers.
Toamnă bogată să ai pe toate planurile!
Pe textul:
„fără tine mi-e frig" de Nuta Craciun
Pe textul:
„La sfârșit vom putea vedea toate culorile ce nu pot muri " de Zavalic Antonia-Luiza
Te îmbrățișez, Maria, mulțumesc încă o dată pentru semnul tău, recomandată sau nu, bucuria mea e să am aproape oameni ca voi!
Pe textul:
„cea mai grea parte" de Nuta Craciun
Să ne citim cu bine, mă bucură mult semnul de empatie!
Pe textul:
„cea mai grea parte" de Nuta Craciun
îmi cer scuze pentru întârzierea cu care răspund, am fost departe de calculator o perioadă.
Să ne auzim cu bine, sănătate și inspirație sa aveți mereu!!
Pe textul:
„aerul acela blând" de Nuta Craciun
simți cum coboară în tine o liniște aparentă ca o gâză fără putința zborului,
doar amintirea unor clipe de uimire mai poate respira din ființa ta un impuls
care atârnă de celălalt capăt al dragostei...
Am senzația că privesc în viața cuiva și văd o lumină care încremenește pe lucrurile din jur într-o secvență vie de viață.
Pe textul:
„Fac sfoara să plângă " de Leonard Ancuta
Prietenul acesta imaginar are totuși un portret foarte bine trasat și așa înălțat pe schele reale mai e și în ton cu timpurile acestea.
Mi-a plăcut ironia de a i te adresa, apostrofându-l ”să lase dracului realitatea”, cred că e totuși mai mult decât un prieten imaginar, e poate chiar eul tău pe care îți place să-l ții de vorbă, să-l cerți sau să i te confesezi.
Deosebit finalul, ”tot ce contează e femeia de aer care auzi? ne recită din zid poemul unei mari iubiri”, e una din cele mai bune și mai surprinzătoare imagini pe care am citit-o în ultima vreme, există și forță și sensibilitate aici în acest mod de așezare a spiritului pe verticală.
Pe textul:
„e pricoloso sporgersi" de Constantin Rupa
Poezia după părerea mea nu face risipă de imagini impresionante, se leagă şi se dezleagă sensuri într-o formulă poetică proprie. Mi-a plăcut: ”E toamnă iar și ruginim /Cu voluptate”, aici am găsit o semnificaţie prelungită în metafizic unde eul îşi construieşte mica lui odisee...
Pe textul:
„Septembrioză acută " de Sorin Stoica
