Nuta Craciun

recunosc ca facand o pauza, teama mi-era ca nu mai
gasesc pe nimeni pe-aici, dar... multumesc Danutza !
doresc ca dragostea sa te gaseasca acolo unde te ascunzi tu
si sa te cuprinda cu toate bratele ei, sa nu mai fie loc de moarte in cuvintele tale, povestile de iubire sa se trezeasca in inima ta, mirese a unor nopti de patimi nescrise...
ne mai auzim, de acum nu mai plec :))
drag Anana

o poezie usoara ca un fulg, o calatorie spre ultimul
anotimp al unei alte ere…
mi-a placut romantismul acesta uitat la colturi de
veac, la raspantii de suflet, transpare o influenta
eminesciana care s-a mulat bine pe sufletul meu
azi… uneori versul schioapata un pic, pare facil, innvechit,dar se simte trairea din spatele cuvantului,
mi-a placut strofa a treia!
Anana

multumesc de sugestie... adevarat ca sunt lucruri carora noi le spunem uneori poezie si ele de fapt sunt un \"amalgam\", un amestec ciudat intre ceea ce simtim si ceea ce reusim sa redam... nu stiu daca rezista singure oricum multumesc, o a ma gandesc
Anana

deci ninge acasa, Lory? cred ca e mirific !!
ce dor imi e de ninsorile Ardealului, stii?
frumos poemul tau, balsam pe sufletul meu azi, ca si colinda Eliei,
felicitari Lory ! te urmaresc doar ca deocamdata nu am timp
prea mult pentru semne, m-au incantat ultimele poezii!
drag Anana

mi-era dor sa te citesc Ela, versurile tale curg mai trist acum, dar haina verde e haina iubirii in lipsa iubirii, nu? orele de nepreaiubire se coc mai bine in singuratate, aici poti trai totul cu ochii sufletului deschisi fara teama dezamagirii, poti deschide un timp anume, poti coace mai multe seri in ratacire,
aici sufletul se poate intalni cu el insusi , iar cel din lacrima ( frumos! ) cine stie poate se va intoarce
cu un buchet de flori in mana,
incantata plec din pagina ta iarasi
drag Anana

poezia aceasta, cu siguranta mai trebuie lucrata, daca nu erau cuvintele tale aici o retrageam...
intr-o noapte terminasem ceva de citit si am ramas cu imaginea unei Penelope tesand intr-o insula a asteptarii...
Lory, multumesc de cuvintele tale, promit sa imbunatatesc acest text simt ca pot mai mult, sper sa pot intoarce ingerii din exil:))
scuza-mi intarzierea cu care-ti raspund, timpul...
cu drag mult Anana

draga licurici, scuze pentru intarziere,
daca poti lua cuvintele mele si le poti aseza pe sufletul tau, scopul acestei poezii a fost nu doar atins, ci depasit :)) multumesc mult pentru trecerea ta constanta
mult drag Anana

Corneliu, sunt atatea lucruri pe care le repetam zilnic
intr-o incercare permanenta de a le schimba, de a ne schimba, de a ne perfecta, toate astea pot fi bucatica de viata ramasa nearsa la capatul unei lumi incercand mereu o noua nastere de cate ori amintirile ne ating...
multumesc de sugestie!

Florina, ma bucura mult ce mi-ai scris, candva chiar credeam ca singurul lucru bun de urmat in viata mea e poezia, si inca mai cred ca o sa scriu mereu,
dar despre faptul ca rostirea mea creste, evolueaza, nu stiu, uneori in poezia moderna, cuvintele se abat mult de la reguli pe care eu n-o sa le pot ignora, o sa raman o novice mereu, am teama aceasta, desi... poezia are un rost, un rol bine stabilit in actuala mea existenta si o sete de \"mai mult\" ma mistuie mereu
multumesc, atunci ca si acum, cuvintele tale
inseamna mult

scuze pentru intarziere, am fost departe... de calculator
Anana

parerea ta ma umple de o bucurie draga,
este acel lucru care te face fericit stiind ca
versul tau a fost inteles, a ajuns la inima cuiva,
multumesc pentru fidelitatea ta
drag Anana

Anne

poemul acesta curge lin ca si dragostea mea (inventata),
pentru ca, ce poate fi poezia daca nu locul unde ne intalnim cu lucrurile ravnite, unde putem atinge visele cu mana, locul unde putem trai misterul unor clipe ce poate n-o sa mai vie...

Lory

este un poem de dragoste, da , iar dragostea nu poate fi altceva (in viziunea mea), decat cucerirea infinitului, nevoia de a darui, ideal, vraja, fior, patima, zbor, bucurie, lumina, paradis...
unde sa fie loc de \"urat\"? Lory? :))

va multumesc ca mi-ati perceput emotia,
si chiar daca clipele vin si pleaca, tot ne raman
aproape... amintirile

drag de voi Anana

toamna

soare despletit
pe cerul plumburiu
aur in camara

reusit haiku-ul tau incoronat!... (sau descoronat?)
felicitari!
Anana

frumos cadou de ... iertare, cine nu te iarta cand primeste
un asemenea cadou, sau nu merita sa fie iertat, sau nu este sensibil si iarasi nu merita...
versuri sensibile, frumoasa joaca de-a iertarea cu raspunsul trimis prin luceferi, frumoasa impacarea cu fereastra :)

drag Anana

nultumesc Lory, mi-e bine cand esti aici,
nu stiu daca scriu mai frumos, cred doar ca am zile mai inspirate uneori, dar mi-e teama putin, prapastia e intotdeauna prezenta,la doar un pas departare...
acelasi drag Anana

da, multumesc suna mai bine, doar ca accentul, se muta
pe libertate, eu voiam sa accentuez ideea de verde,
culoare care ma fascineaza prin optimism, lucru care
m-a determinat de altfel sa caut o sursa,
un motiv al nasterii verdelui ...
varianta noua imi place, multumesc de trecere
ma gandesc
Anana

Carmen

iti multumesc ca \"ai intrat\" in poemul acesta,
ma bucura interpretarea ta, e semn ca se poate vedea
si altfel, iar ultimul vers ai dreptate, e gol, e prea
direct, dar nu am reusit sa gasesc altceva,
ma voi gandi insa, iti multumesc de sugestie
te mai astept

Valeriu

\"Oamenii se tem de inaltimi nu de prapastii\",
frumos si ai dreptate, in general aerul inaltimilor
iti da teama... dar infinitul, tu chiar crezi ca
nu poate fi atins? bineinteles nu la propiu,
uite Valeriu, incearca un exercitiu simplu:
intra in poezie, (pe nerasuflate) lasa-ti acolo trupul,
da frau imaginatiei, intinde mainile ... si o sa-l poti atinge:), in poezie totul e posibil,
daca as incerca o explicatie: prapastia ar putea fi
rutina zilnica, de care te temi dar in care te arunci
(de voie de nevoie), iar miza ar putea fi poezia,
unde... visele se prelungesc pana la atingerea
cu mana, unde totul poate avea sensul pe care realitatea (rutina) nu-l are...
nu stiu cat te multumeste explicatia mea, dar sincer iti spun ca m-a bucurat mult trecerea ta

Danutza ,
da, ai intuit gandul meu, extremele care se sustin; realitatea poate ucide - poezia salveaza,
dar Danutza, cutremurul eu il iau in sensul de
\" cutremurat\", altfel ar fi ...dezastru:))
multumesc de cuvinte,

cu drag Anana

Anne,
sterge lacrimile, zambeste,
esti mai puternica decat crezi!
ai puterea unei primaveri, stiai?
asa cum stai modeland timpul, esti mai puternica decat
o doina, decat o pasare calatoare, decat un senin...
te admir si nu vreau sa cred ca doar lacrima da forma
si culoare, poate vei descopri o alee, nestiuta, care sa
te conduca spre un alt fel de vis

drag Anana

licurici, de multe ori realitatea inconjuratoare poarta masti, aici cred insa ca voiam o figura de stil, altceva,
ceva de genul: fluturii poarta primavara ca pe o masca...
de fapt primavara este singura lor fata, nu stiu posibil
ca suna neconvingator ...
dar uite zambetul oglinzilor din final:)

multumesc draga mea, ma bucur intotdeauna cand te gasesc
pe-aici, apropo: nu stii o formula magiga
pentru a dilata putin timpul?
din unghiul acesta nu reusesc sa deschid o fereastra,
si-mi doresc cateva vizite:)

drag Anana

atat cat te privesc clipele
sunt vii se rostogolesc mai rotunde
decat gesturile tale in umbra
parului meu ca-ntr-o noapte
de adormit povesti
de adormit luna

atat cat te privesc cuvintele
ce ma leaga de tine se nasc
mai tinere cu o infiorare
mai tinere cu o atingere
pe pleoape

atat cat te privesc mi-e dor
de soapte despletite
peste umerii mei
in patimi nescrise

Anana

uite, nu reuseam sa scurtez versul fara sa pierd sensul,
ai facut-o tu, iti multumesc,
si pentru trecerea ta prin verdele acestui zbor
iti multumesc
Anana

ne pacalim zilnic, da Anne, poate viata e doar imprimarea unei inertii... ne ramane insa varianta iubirii nemasurate
a frumosului din oameni,
el mai exista, cu toata neodihna unui echilibru fragil,
cu toate strigatele de neputinta, cu toate adevarurile noastre manjite cu minciuni, el frumosul exista,
dincolo de zei, sau poate mult mai aproape...
drag Anana