Nuta Craciun

ai aceeasi maiestrie si in versul fara rima...
nimic altceva nu suntem decat umbre draga Lory, traim, trisam, iarasi traim, ca ce altceva poate fi viata daca nu
\"drum de seara spre nimic\", joc pervers al norocului fara noi, dar orbii vad mai bine, spunea Borhes: \"privilegiul de a vedea apartine orbilor\", o singura obiectie:

te asigur,(de fapt cred ca tu stii asta) ca oricat de frumoasa ar fi minciuna, nu te-ar convinge:))
poate doar luat asa: daca tot minti, macar fa-o frumos...

cu drag
Anana

mie imi place si varianta ta, cred ca mai bine insa fara:
\"se intampla\"

uneori sunt cer

vad atunci oamenii
cum se risipesc in stele

uite aici imaginatia iti scrie versul...

tu o sa alegi doar,ce si cat, crezi ca ti se potriveste:))

cu drag Anana

calare pe linia vietii, in palma unui timp alungat din vis,
te arunci inspre punctul ce tine loc de vesnicie, respiri, inspiri, lovesti secundele, ele curg in urletul tau, dumnezeu rade ...

da, ai reusit o imagine calarita a unui timp fugit de sub control:))
intr-o parte e visul, in cealalta realitatea, tu calator iar dumnezeu alaturi…

mi-a placut in special:

\"intr-o parte de viata e visul\"...

\"incep sa curga secundele in gura mea deschisa a urlet\"

cu drag
Anana

eu cred ca atunci cand scriem, nu o facem numai pentru noi, de aceea afisam textele si nu le tinem in sertar si de aceea, trebuie sa ne pese cum este receptata poezia noastra.
Bineinteles ca ma bucur cand cineva rezoneaza la ceea ce scriu, dar ma intereseaza si ce anume nu rezoneaza (oare e corect cuvantul asta?. Asta nu inseamna ca modific tot ce mi se sugereaza, ci numai ce mi se potriveste, ce cred eu ca ma ajuta pentru a imbunatati textul...
Comentariile constructive si competente, pot ajuta foarte mult un text, (in eventualitatea ca textul merita asta bineinteles), de aceea cred sincer, ca cine critica un text asumindu-si responsabilitatea, respectand pe cel care scrie si aratindu-i obiectiv ce crede el ca nu este in regula, ii dovedeste prin asta prietenia, da dovada de superioritate si caracter.
Cred ca a-i respecta pe ceilalti, inseamna a te respecta in primul rand pe tine insuti. Cu ce nu sunt de acord, sunt critica nefondata si mai ales ironiile.
In general poetii de valoare sunt si OAMENI de valoare.
Scuza-mi filozofeala asta, (pe care sunt sigura ca o cunosti),voiam doar sa te asigur ca asa gandesc eu…

Acum despre teama de moarte… eu cred Oana ca depinde de constiinta fiecaruia... oricum moartea este ceva inevitabil, deci trebuie sa ne pregatim serios si sa ne invingem teama:))

iti multumesc de trecerea ta
cu drag Anana

Lory, ai dreptate un om singur este intotdeauna in proasta companie:) iar gandulrile rele isi gasesc drum spre inima lui mai usor, dar in fata hartiei renasti, pentru a iesi vazului, inlantuire de litere… `

Multumesc, conteaza mult ca esti aici:)
Cu mult drag
Anana

Vera, sinuciderea nu e chiar un gand obisnuit, nu:))
dar adevarat ca primavara, diferenta dintre timpul de afara si cel dinauntru, creeaza … disconfort, iar gandul de duca te apuca, vorba ta:)

Iti multumesc de cuvinte
Cu drag
Anana

Multumesc Valeriu, de sugestie si de cuvinte…

Am scris primul vers si mi s-a parut mai potrivit
ca vers de balada, asa am incercat o scriere cu rima.
Stiu, as fi putut lucra mai mult rimele, cais-ul cu vis-ul suna facil, s.a. dar e un experiment pe care imi doresc
sa-l aprofundez...
Ma bucur ca ti-a placut, te mai astept
Cu drag
Anana


Nu Ionut, nu as avea curajul sa fac … asta :))
tu stii ca gandurile sumbre, se nasc din dorinta de viata...
Si apoi nu e moartea prezenta zilnic, in toate nasterile noastre?
Cred ca primavera este un bun motiv, pentru a-ti ingadui un premiu;)
O primavara frumoasa si tie, iti multumesc ca esti aici,
Cu prietenie
Anana

ai dreptate cu versul citat, doar ca nu vad eu acum alta solutie ...
primavara infloreste deopotriva si pomi si ...inimi, iar cu noua infatisare de copil proaspat nascut, nu ai timp decat pentru a-ti numara mugurii... sinuciderea e doar
un gand venit ca o paralela a acestui mult prea viu anotimp :))

iti multumesc, ma bucur de trecerea ta,
cu drag
Anana

Poezia este o lume… in care vremea poetului liric a cam trecut, odata cu apunerea modernismului in postmodernism.
eu fac ce pot dar stiu ca nu fac suficient, mai este loc
de intors, cuvinte de reinventat:))
apropo de esente si condens, de multe ori am impresia ca tocmai lucrand prea mult textele, poti afecta curgerea versului…

iti multumesc de trecere
Anana

Nicolle, nostalgic e aerul acesta primavaratic,
(aici sunt 25 de grade) si e atat de simplu sa-ti
doresti tot felul de lucruri, nu trebuie decat sa
intinzi bratele si ... zbori poti locui in luna,
nu trebuie decat sa inchizi ochii si... se-ntorc
toate primaverile ignorate...

Maria, multumesc de versuri,
aveai dreptate cu versul doi, am schimbat ...
ar cam fi timpul sa arunc grijile si sa las vioara
sa cante in sangele meu imnul invierii...

cu drag va imbratisez
multumesc de trecerea voastra
Anana

Toate treptele sa-ti fie lumina, sufletul sa-ti ramana copil, de dragul lui sa fii mereu duioasa, sa ai mereu puterea si frumusetea primaverii!

Felicitari Ela,pentru nobletea culorii si a cuvintelor!

cu drag Anana

frumos mesaj de iubire si crunt blestem,
din amandoua se desprinde ... puterea dragostei.
iubirea si ura au forte egale ... diferenta e ca iubirea naste, iar ura omoara.
aveti grija maestre la ...doze:))
toate cele bune!
Anana

da, ai intuit ca exista acolo o absenta, o umbra mereu prezenta, de fapt totul este o rememorare a unor clipe,
a unor clipe fericite...
multumesc de sugestie, cred ca ar schimba un pic sensul dar ... ma gandesc

Anana

sau poate ca ... primavara e de vina,
de prea multa frumusete uitam sa traim
si coboram incet spre timpul din ochii ei blanzi

Anana

dragut poem cu timp ratacit!
mi-a amintit de vesniciile secundelor mele
care nu flirtau neaparat, doar colorau...

cu bine
Anana

descrierea pustiimii, a refugiului departe de amintiri...
un poem viu prin exact recunoasterea durerii, care odata acceptata, poate fi invinsa...

eu vad partea care a ramas intreaga, intre sfasierile cu lacuste si apele adanci:)

Anana

portretul tau Iulian, ninge fluturi, nostalgii colorate
deschid subtil poarta primaverii,
chiar, care portret nins? eu am vazut altceva... :)

mi-a placut, are o simplitate care se lipeste de suflet,
sa-ti fie gandul cant, iar trecerea padure!

Anana

tu stii, din cat te citesc observ asta, ca sunt momente in viata cand incercam sa ne scuzam unele gesturi… atunci punem pe seama destinului propriile erori, acuzam timpul ca ne influenteaza deciziile;
sunt momente in viata cand imaginea celui care scrie, transpare prin poezie... si apropo de asta de multe
ori gandesc: cate imagini perfecte pot exista in spatele unor texte imperfecte si bineinteles invers...
caci suntem doar manuitorii unor unelte care nu pot reda intotdeauna imagini reale.
important este doar ce reusim sa transmitem, ce ajunge netrucat la ochiul cititorului, emotia dezinteresata sau nu:))

multumesc de trecere,
oricare ar fi varianta ta de gandire
Anana

nu ti se potriveste sa iubesti in doze potrivite, aluneci mereu din tine in amintire si-i asa de frumos...printre fire de nisip iarna se inchide in mare, algele scriu direct pe inima despre marea LUI trecere, umbra isi aminteste fiecare fir de nisip calcat...

frumos curg gandurile tale ca niste ceasuri de nisip,
frumoase alunecari printre aminitiri

cu drag Anana

inima are totusi importanta ei chiar daca uneori o calcam in picioare... iar cand dispar femeile apar intotdeauna insomniile, problema e ca daca sunt insomnii nu se poate visa:)
acum la modul serios si fara rautate: cum poate o emotie
sa fie dezinteresata? emotia este o reactie care nu se poate controla, naturala... nu?
imi mai permit sa spun ca... cele trei puncte parca exced, cred ca puteti renunta la ele, poezia curge la fel.

mi-a placut presupusa eruptie a vulcanului cu durere, fantanile cu apa ocolita, nedumeririle: cine pe cine? cicatricele neputintei...

toate cele bune
Anana

tu-mi cunosti tristetile pe de rost draga Ela, si stii despre pasarea neagra...

umbra mortii trecea cenusie, reteza cuvinte le schilodea, iar eu le salvam mereu de dragul unei vieti visate prea des, nu era timp, niciodata nu era timp de trait, pasarea neagra staruia mereu, in temnita zilnica sufletul meu isi ascundea cele patru colturi ale imperfectiunii, mortul meu drag! uneori mi-amintesc de marea ce mi-a secat obrazul... dar cineva vede ochiul meu, iar cuvintele ies singure din albie si invata zborul...

tu vezi „apa-cea-care-arde-a-viata”, tu stii ca eu salvez litere pentru reconstruirea acelor ...castele de nisip
si stii ca sarutarea, nu e cea de pe urma:))

multumesc pentru ca esti aici!
drag Anana