Nuta Craciun

Nicolle, nostalgic e aerul acesta primavaratic,
(aici sunt 25 de grade) si e atat de simplu sa-ti
doresti tot felul de lucruri, nu trebuie decat sa
intinzi bratele si ... zbori poti locui in luna,
nu trebuie decat sa inchizi ochii si... se-ntorc
toate primaverile ignorate...

Maria, multumesc de versuri,
aveai dreptate cu versul doi, am schimbat ...
ar cam fi timpul sa arunc grijile si sa las vioara
sa cante in sangele meu imnul invierii...

cu drag va imbratisez
multumesc de trecerea voastra
Anana

Toate treptele sa-ti fie lumina, sufletul sa-ti ramana copil, de dragul lui sa fii mereu duioasa, sa ai mereu puterea si frumusetea primaverii!

Felicitari Ela,pentru nobletea culorii si a cuvintelor!

cu drag Anana

frumos mesaj de iubire si crunt blestem,
din amandoua se desprinde ... puterea dragostei.
iubirea si ura au forte egale ... diferenta e ca iubirea naste, iar ura omoara.
aveti grija maestre la ...doze:))
toate cele bune!
Anana

da, ai intuit ca exista acolo o absenta, o umbra mereu prezenta, de fapt totul este o rememorare a unor clipe,
a unor clipe fericite...
multumesc de sugestie, cred ca ar schimba un pic sensul dar ... ma gandesc

Anana

sau poate ca ... primavara e de vina,
de prea multa frumusete uitam sa traim
si coboram incet spre timpul din ochii ei blanzi

Anana

dragut poem cu timp ratacit!
mi-a amintit de vesniciile secundelor mele
care nu flirtau neaparat, doar colorau...

cu bine
Anana

descrierea pustiimii, a refugiului departe de amintiri...
un poem viu prin exact recunoasterea durerii, care odata acceptata, poate fi invinsa...

eu vad partea care a ramas intreaga, intre sfasierile cu lacuste si apele adanci:)

Anana

portretul tau Iulian, ninge fluturi, nostalgii colorate
deschid subtil poarta primaverii,
chiar, care portret nins? eu am vazut altceva... :)

mi-a placut, are o simplitate care se lipeste de suflet,
sa-ti fie gandul cant, iar trecerea padure!

Anana

tu stii, din cat te citesc observ asta, ca sunt momente in viata cand incercam sa ne scuzam unele gesturi… atunci punem pe seama destinului propriile erori, acuzam timpul ca ne influenteaza deciziile;
sunt momente in viata cand imaginea celui care scrie, transpare prin poezie... si apropo de asta de multe
ori gandesc: cate imagini perfecte pot exista in spatele unor texte imperfecte si bineinteles invers...
caci suntem doar manuitorii unor unelte care nu pot reda intotdeauna imagini reale.
important este doar ce reusim sa transmitem, ce ajunge netrucat la ochiul cititorului, emotia dezinteresata sau nu:))

multumesc de trecere,
oricare ar fi varianta ta de gandire
Anana

nu ti se potriveste sa iubesti in doze potrivite, aluneci mereu din tine in amintire si-i asa de frumos...printre fire de nisip iarna se inchide in mare, algele scriu direct pe inima despre marea LUI trecere, umbra isi aminteste fiecare fir de nisip calcat...

frumos curg gandurile tale ca niste ceasuri de nisip,
frumoase alunecari printre aminitiri

cu drag Anana

inima are totusi importanta ei chiar daca uneori o calcam in picioare... iar cand dispar femeile apar intotdeauna insomniile, problema e ca daca sunt insomnii nu se poate visa:)
acum la modul serios si fara rautate: cum poate o emotie
sa fie dezinteresata? emotia este o reactie care nu se poate controla, naturala... nu?
imi mai permit sa spun ca... cele trei puncte parca exced, cred ca puteti renunta la ele, poezia curge la fel.

mi-a placut presupusa eruptie a vulcanului cu durere, fantanile cu apa ocolita, nedumeririle: cine pe cine? cicatricele neputintei...

toate cele bune
Anana

tu-mi cunosti tristetile pe de rost draga Ela, si stii despre pasarea neagra...

umbra mortii trecea cenusie, reteza cuvinte le schilodea, iar eu le salvam mereu de dragul unei vieti visate prea des, nu era timp, niciodata nu era timp de trait, pasarea neagra staruia mereu, in temnita zilnica sufletul meu isi ascundea cele patru colturi ale imperfectiunii, mortul meu drag! uneori mi-amintesc de marea ce mi-a secat obrazul... dar cineva vede ochiul meu, iar cuvintele ies singure din albie si invata zborul...

tu vezi „apa-cea-care-arde-a-viata”, tu stii ca eu salvez litere pentru reconstruirea acelor ...castele de nisip
si stii ca sarutarea, nu e cea de pe urma:))

multumesc pentru ca esti aici!
drag Anana

de-atatia pasi prin vazduh devenisem vultur
bratele mele povesti
pentru duminici fara tine

de-atatea ganduri prin curcubeul inimii
am ales scurtatura
viata ma uita mereu la hotarul
dintre inima si luna

de-atata albastru irisul tau se face salt
de victorie si se-arunca-n bratele
mele ca-ntr-o balada

versurile tale au suflet de balada si canta „visul
de fi poveste”, aminteste-ti mereu ca ai aripi, ca pana
la capatul lumii sunt doar sapte pasi ...

sper sa nu te supere rastalmacirea mea:)

Anana

nu cred ca reusesc sa fac arta acum, in ultima vreme ma obsedeaza lucruri ciudate. Spun ciudate dar corect este sinistre, ma pandeste parca o umbra si simt cum alunec
in moarte. Asta e cuvantul “moarte”, iar cand simti asta desi continui sa traiesti, parca vrei sa solidarizezi putin cu sufletul, doar doar temerile tale se vor indura sa te paraseasca.
Sunt constienta ca starea asta imi afecteaza scrisul, imi tine gandurile negre aproape, de aceea ma agat de cuvinte, incerc sa salvez din marea de lacrimi ce mi-a secat obrazul, acele cuvinte care sa ma ajute sa depasesc perioada asta...
Sper intr-o reintoarcere benefica pe texte, astept vacanta, astept primavara, nu stiu exact ce astept, sper ca destinul sa faca cea mai buna alegere pentru mine.

Iti multumesc pentru cuvinte, care “salvare de moarte” Valentin?
Fizic apartin demult pamantului, inauntrul meu iarba a crescut inalta…
iar spiritual… tare ma tem zei:))

Anana

sunteti niste dragute, va multumesc!

premiul asta a insemnat mult pentru mine, cu atat mai mult cu cat totul se intampla in orasul meu drag, bucuria mea a fost si pentru ca am reusit, (dupa puterile mele) sa aduc o oaza de bucurie celor atat de dragi de acasa... copilul meu a avut un rol important, (el a primit premiul) si mi-a marturisit ca a fost mandru :)), deci dincolo de multumirea mea, Dumnezeu m-a ajutat sa pot bucura fiinte dragi...

sunteti aici, conteaza, va imbratisez cu drag!

Anana

descopar ceva nou aici, o nota aparte, desi tristetile
sunt tot cele vechi, nu:)
exista o resemnare in fata sortii care oricum face ce vrea,
o acceptare de a fi ceea ce vreau ceilalti, o renuntare la vointa, dar nu o renuntare la ceea ce s-a lipit prea bine de suflet, atat de bine ca nu mai poti desprinde.
ai mai putea lucra la forma putin, incearca sa renunti la cuvintele de legatura, care fac mai greoaie lecturarea,
in primele 3 versuri ai doi “si” la care poti renunta, in general poti restrange putin si aprofunda, gasesc si alte cuvinte de prisos.
incerc sa redau intr-o varianta fara conjunctii:

imi iau pielea de fier atarnata in cuier
o dezbrac pe cea veche prea rosie prea sensibila
o strang pana se muleaza pe fata
pe ganduri pe vise
ochii devin inerti expresiile
mi-au inghetat tristetea
sculptati pe chipul meu zambetul care va place
sunt prea singur sa-nteleg prea obosit sa ma opun
eu voi plange mai departe
cu lacrimi de fier

si cauta altceva pt. “sensibila” e prea explicit, ceva cu acelasi sens daca vrei.

Anana

daca m-as putea intoarce spre inceputuri
mi-as dori bineinteles multe, dar cu siguranta as alege
si as pretui mai mult statornicia...
multumesc !
cu drag Anana

e uimitor ... de simplu si frumos poemul acesta!
o ninsoare care purifica si apropie.
o putere anume, de a spune atat de mult in atat de
putine cuvinte.

mi-a placut!

scuza intarzierea te rog ... vorbind despre iubirea de dincolo de cuvant, cred ca doar daruind poti primi,
dar tu stii asta, de-asta te risipesti atat de frumos
intre anotimpuri scriind lucruri ce curg din prea plinul
unei inimi uriase, tu stii sa daruiesti fara sa ceri niciodata nimic si de-asta cred ca destinul tau
se implineste, folosind mereu energia iubirii.
sa nu mai spui niciodata ca un vers poate sta
deasupra... unei inimi,eu sunt infinit mai neinsemnata
Maria, eu nu am masurat niciodata cu iubire, golul din oameni:))

Anana

...ca esti alaturi de mine in momente in care
am nevoie de asta,
vezi, arborele dinauntrul meu s-a incarcat cu pasari
si canta...
cu drag
Anana