Nuta Craciun

eu as simplifica putin, ia-o ca o parere cu care poti face ce vrei:))

m-am ghemuit la pieptul tau
asteptand intoarcerea zilei
bumerang ratacit in timp
mi-am numarat apoi clipele
dadea cu virgula
tu virgula eu
prea multe enigme
trupul isi cauta cuibul
adormind pe o margine de-ntrebare

cu drag
anana

mi-a placut prin fantezia stilului, prin sensibilitatea
redarii unei trairi imaginare (sau nu? ) senzatia de ireal,
de poveste incita, te locuiesc fiori personali (fiori? barbatii
pot scrie despre asta!?)
mi-a placut mult finalul:

„...liber, cum sunt
acum sub aripile puse de tine”

inteleg ca sunt ganduri personale si sunt deosebit redate,
dar poate ai putea restrange putin, textul pare putin diluat prin
repetitia ideilor.

cu apreciere
Anana

este o victorie impotriva Dunarii din noi,
versurile respira izbanda aceasta, pe valurile
unei vieti zbuciumate...

imi place cum descrii atmosfera apasatoare a furtunii
dincolo vad furtuna interioara
poate fara primul vers, (zic eu) dar tu stii mai bine

cu drag
Anana

ai dreptate Ileana, e atat de frumoasa jefuirea asta...
urcand muntele noptii, privind in aceeasi parte, mereu in
aceeasi parte, spre cel mai drag si atat de indepartat loc...
tu ma intelegi, tu stii care sunt dorurile mele,
iti multumesc!

Alina, ghimpii inimii uneori cresc mai inalti decat trandafirii, iar hotii de dor, sapa... atunci iti iei
gandurile si le urci in cerurile aurii din jurul noptii:)
multumesc de cuvintele tale frumoase

Gelu, hai sa te intreb si nu-mi raspunde, doar asculta-ma:
tu crezi ca singuratatile sunt toate la fel? crezi ca cei
care recunosc cu voce tare ca sunt singuri, sunt patetici?
spuneai „un fel de singuratate” dar parca voiai sa spui
„un anume fel de singuratate”...
un pic, mi-e teama sa vorbesc despre singuratate, sa nu se
razbune mai abitir linistea asta din jurul meu, si sa
inceapa sa decapiteze:) imi ramane insa alternativa cea mai
la indemana, de aceea scriu ... daca cineva m-ar tine de
vorba, da ar conta, atat de mult ...

Cristina, cand ne urcam gandurile pe gardurile noptii, marginea lumii se vede ca o gradina cu trandafiri, dar inima in singuratate simte doar spinii, parfumul ramane suspendat in linistea care cade…
multumesc de vizita, ma bucura trecerea ta!

va multumesc, tuturor, cu drag
Anana

felicitari pentru premiu!
sa fie in cel mai bun ceas si ... sa mai auzim!

cu drag
Anana

azi coincid niste clipe… si ale mele ratacesc pe colinele noptii,
pe campul verde cauta odihna, ating cerul, sa ploaie, sa spele trandafirii, cu ghimpii lor mi-au intepat dorurile…

de la marginea lumii, un balsam pentru ranile tale

Anana

tu stii ca uneori timpul se ingusteaza, cerul coboara, ne
ingroapa, noi ne urcam spaimele pe umarul lui, ziua se intinde
intre noi fara capat, iubirea ne aduna din rotire ciob cu ciob…
si nu e nimeni sa vindece ranile astea tarzii, nimeni …

multumesc ca esti aici, da, sentimentul devine apasator:)

cu drag
Anana

nu stiu ce imi place mai mult, poemul intreg aduna imagini
deosebite, dar adanc mi-a intrat in suflet: “întotdeauna mă iubeai
cu alte mâini” e imaginea mea de azi, deasemeni: “din părul meu ai țesut alt covor pe care te-ai rugat /de dezlegare”

cu drag
Anana |

eu am desprins acel „mic detaliu”, care scoate din monotonie,
aduce zambetul ...

Anana

in poezie: se moare, se rataceste, se asuda, se bea, dar mai ales ...
se traieste cu „leaganul vorbirii legat de umeri” , iar foaia galbena si goala se arunca in calimara sufletului, cuvintele se scriu singure, sunt maiestrite, iar cheia de lectura, sub lanul cu grau maci si fecioare adormite la piept ...
in versul 18, sa fie \"foaia?\"

frumos prilej de lectura ofera textele tale!

cu apreciere
Anana

mai greu de suportat decat lupta cu incertitudinile, e „acceptarea” tacita a destinului...
de aici si pana la linistea necesara, e doar un zambet distanta si cateva versuri...

iti multumesc pentru constanta citirii
te astept oricand ai timp
cu drag
Anana

uneori intre noi si lucrurile imposibile din jur, se creaza
niste afinitati... asa incerc sa-ti explic despre jumatatea
lunii, salcii, cioburi...
candva... cand o sa prind capetele acelea... o sa ma opresc
in dreptul lunii, o sa rotunjesc noptea si o sa-i smulg
toate ceasurile furate:))

multumesc de trecerea ta!
cu drag
Anana

un titlu perfect, un poem rotund cu centrul in inima ta,
poezia este sugrumare si pustiu... dar stropul stralucitor de credinta, asigura acel echilibru necesar firii noastre, ce se zbate mereu intre puncte cardinale...

cred ca poti renunta la „un” din primul vers

cu drag
Anana

imi place siguranta, folosirea prezentului si a viitorului
indica asta, a pleca dintr-un loc care-ti striveste demnitatea
e semn ca puterea e in slujba ta, la fel viitorul iti apare
previzibil…
imi place felul in care lasi urme in sangele lui, “ucigand
hematii”(frumos), iar scrierea cu rosu terminand in alb, e
acel detaliu care lasa loc imaginatiei… eu vad un sacrificiu si o pace…

e un poem in care fiecare cuvant are locul lui, bine zidit!

Anana

mi-ar fi placut ca titlu, sa accentueze, sa sustina ideea
poeziei, poate daca s-ar numi... nu stiu „zbatere”, sau
altceva...

cu prietenie
Anana

in evanghelii fosnesc gandurile noastre, cele rostite si cele nerostite, alaturi tristetea tasneste lacrimi de mantuire...

cu drag
Anana

mie mi se pare prea... incarcat si parca deranjeaza
abundenta culorilor, adjectivelor: „mare de alb”, „nimfe
albastre”,„orele negre”, „capcanele albe”, „blondele
vise” ... desemenea deranjeaza:

in „urechea uitării” printre „trandafirii gândului”
”albinele spiritului” culegeau „nectarul iubirii” ...

cred ca poti aerisi putin textul, scutura putin de cuvinte
care explica, poti doar sugera anumite lucruri... sper sa
nu te superi, nu e decat o parere, mie imi pare totul prea
explicit, prea simplu ...

cu sinceritate si toate cele bune
Anana

mai repede sau mai tarziu, vine ora aceea…
desi suntem constienti de asta, nu o asteptam, zilnic
trecem prin ea, sau pe langa ea, cu spaimele alaturi,
intr-un anotimp prea ingust pentru aripile noastre de
visatori incurabili…

este un decupaj dintr-un jurnal cu … demoni?
pentru repararea spaimelor interioare, poti incerca o calatorie spre alt anotimp:)) succesul este garantat, daca iei cu tine toate visele frumoase si le ridici la rang de ...viata.

cu drag Anana

sensibilitate de liliac alb abandonat, ploaie
cu intalnire in gingasie!
mi-a placut!

cu drag
Anana

... la catarg flutura o taina nedescoperita, deghizata marea
vinde cuvinte de leac, realitatea imediata survoleaza
teritorii cu inimi la frontiera…

este o poezie cu dor de calatorie... pe ale viselor plaiuri
navele noastre se vor intalni Mariana, eu nu-ti cer ca semn
de recunoastere decat un salut in limba materna:))

cu drag Anana