Nuta Craciun

“m-am ascuns intr-un ochi
care seamana cu o pasare”

multumesc de versuri si de de cuvintele tale, e nemaipomenit
sa te-ntorci tarziu, obosita … si sa gasesti asa o surpriza.
frumoase cuvintele despre fantani si inimi, le voi pastra
aproape de inima, multumesc!

toate cele bune, primeste respectul si aprecierea mea
Anana

imi place desigur, multumesc… Calin Simirghitan hmm…
mi-amintesc ca publica pe site candva, il citeam cu placere… trebuie sa il caut, poate ma ajuti!

Cristina
si eu cred ca poezia in general are deschiderea spre inalt… are propria sa interioritate si aceea maretie a unui sentiment venit anume… aici am putea intra in condradictie cu o buna parte din restul lumii:)
despre ramanerea in coastele timpului… cred ca depinde, nu tot ce scriem dainuie in timp, ne multumim insa cu bucuria ca undeva candva, cuvintele noastre au avut rezonante in alte inimi…
iti multumesc de trecerea ta constanta

Raluca
multumesc de privirea furisa pe aceasta fereastra…
cel ce vrea sa vada, sapa singur fantana, rasplata ar putea fi …
gandul tau insetat, a gasit apa?

Victoria
a ajuns la mine gandul tau bun, multumesc!
tu stii, miscarea de slefuire a pietrei, e cantecul acela pe care il auzi cand scrii… atunci se aduna ciorchine cuvintele, te nasti...

cu drag
Anana

Mariana,
multumesc, sunt versurile de la care am plecat,
aici si mie imi place… doar ca intotdeauna cand termin de scris un poem, simt acelasi lucru: ca este loc de mai bine!
sper sa fie de bine:)

Nicoleta
ai sesizat aceea inima invizibila …
cand cream dam viata, apoi el poemul, pleaca singur in lume; uneori se poticneste, cade, alteori se tine drept de la nastere, depinde … ce ursitoare a avut:)
multumesc de aprecieri!

Pasa
ma onoreaza cuvintele tale, ma bucur ca ai desprins sensuri…
esti modest, stiu ca poti face cuvintele sa vorbeasca pe intelesul tuturor, mi-ai demonstat-o si altadata, si-ti sunt recunoscatoare…
crede-ma, m-ar ajuta un comentariu critic, ti-amintesti ca am mai vorbit despre asta candva… stiu, simt ca ceva ii lipseste acestui poem … daca sesizezi ceva, ajuta-ma!
cu prietenie
Anana

am tras cu ochiul la biografie… de apreciat modestia ta,
scrii bine Ramona, imi place subtilul versurilor tale,
cel care vine de departe aduce vantul, dar si vulcanul…

cu drag
Anana

am citit poemele tale eseu. am ramas cu gustul eternitatii pe buze...
timpul meu s-a oprit la semafor. la fel visul acela ca o taina
a existentei. verde! trec dincolo de mine pe taramul unde se naste
speranta. in jur o emotie si asfaltul... lacrimile dizolva timpul.
nimicul tace cu cuvintele tale...

cred ca povestea semaforului este originala, dar dincolo de povestea
asta, spusa frumos... e nevoie (cred) de mai multa adancime ...

e parerea mea sincera, detaseaza-te putin de texte si revino,
o sa poti realiza mai mult,sunt sigura!

cu sinceritate
Anana

ar fi o dovada ca interioarele noastre seamana...

Nicoleta, ce-am scris eu e de fapt inspirat din versurile tale si numai din versurile, eu nu am decat meritul de a
fi aranjat cuvintele tale... as fi onorata daca tu ai simti la fel.

cu acelasi drag

cum adica, povestea tirfelor tale, Gelu?
speram sa nu se refere la femei, pentru ca oricum am lua-o...
nu suna bine, daca tarfele astea ar fi fost... gandurile, sau altceva ...
si de ce fruntea ta „de diavol”?
e un poem incarcat, parca prea incarcat de simboluri, care
trimit in toate partile, nu pot desprinde clar mesajul, e ceva ce vine
din primordial, ca o trecere in revista a pacatelor tale, care vin
dinspre femei sau dinspre singuratate... de fapt tu pomenesti de un
„mesaj nedeslusit”, eu inteleg ca nu ti-e foarte clar rostul pe acest pamant, incertitudinile nasc alte incertitudini, intrebari fara raspuns atarnand in ochiul streangului....
imi place acest slalom printre contradictii, dar „femeia ca animal urban\" suna... nu stiu parca prea dur,
de fapt tu scrii mereu despre femeile din viata ta (?)ca despre „amante de ocazie”, scrii despre „sentimentele lor frivole”... si uite cum dincolo de texte, se desluseste imaginea celui care scrie, care hai sa recunosc poate fi eronata...
o sa mai trec, poate haloul ia forma haloului:))

Anana

eu as simplifica putin, ia-o ca o parere cu care poti face ce vrei:))

m-am ghemuit la pieptul tau
asteptand intoarcerea zilei
bumerang ratacit in timp
mi-am numarat apoi clipele
dadea cu virgula
tu virgula eu
prea multe enigme
trupul isi cauta cuibul
adormind pe o margine de-ntrebare

cu drag
anana

mi-a placut prin fantezia stilului, prin sensibilitatea
redarii unei trairi imaginare (sau nu? ) senzatia de ireal,
de poveste incita, te locuiesc fiori personali (fiori? barbatii
pot scrie despre asta!?)
mi-a placut mult finalul:

„...liber, cum sunt
acum sub aripile puse de tine”

inteleg ca sunt ganduri personale si sunt deosebit redate,
dar poate ai putea restrange putin, textul pare putin diluat prin
repetitia ideilor.

cu apreciere
Anana

este o victorie impotriva Dunarii din noi,
versurile respira izbanda aceasta, pe valurile
unei vieti zbuciumate...

imi place cum descrii atmosfera apasatoare a furtunii
dincolo vad furtuna interioara
poate fara primul vers, (zic eu) dar tu stii mai bine

cu drag
Anana

ai dreptate Ileana, e atat de frumoasa jefuirea asta...
urcand muntele noptii, privind in aceeasi parte, mereu in
aceeasi parte, spre cel mai drag si atat de indepartat loc...
tu ma intelegi, tu stii care sunt dorurile mele,
iti multumesc!

Alina, ghimpii inimii uneori cresc mai inalti decat trandafirii, iar hotii de dor, sapa... atunci iti iei
gandurile si le urci in cerurile aurii din jurul noptii:)
multumesc de cuvintele tale frumoase

Gelu, hai sa te intreb si nu-mi raspunde, doar asculta-ma:
tu crezi ca singuratatile sunt toate la fel? crezi ca cei
care recunosc cu voce tare ca sunt singuri, sunt patetici?
spuneai „un fel de singuratate” dar parca voiai sa spui
„un anume fel de singuratate”...
un pic, mi-e teama sa vorbesc despre singuratate, sa nu se
razbune mai abitir linistea asta din jurul meu, si sa
inceapa sa decapiteze:) imi ramane insa alternativa cea mai
la indemana, de aceea scriu ... daca cineva m-ar tine de
vorba, da ar conta, atat de mult ...

Cristina, cand ne urcam gandurile pe gardurile noptii, marginea lumii se vede ca o gradina cu trandafiri, dar inima in singuratate simte doar spinii, parfumul ramane suspendat in linistea care cade…
multumesc de vizita, ma bucura trecerea ta!

va multumesc, tuturor, cu drag
Anana

felicitari pentru premiu!
sa fie in cel mai bun ceas si ... sa mai auzim!

cu drag
Anana

azi coincid niste clipe… si ale mele ratacesc pe colinele noptii,
pe campul verde cauta odihna, ating cerul, sa ploaie, sa spele trandafirii, cu ghimpii lor mi-au intepat dorurile…

de la marginea lumii, un balsam pentru ranile tale

Anana

tu stii ca uneori timpul se ingusteaza, cerul coboara, ne
ingroapa, noi ne urcam spaimele pe umarul lui, ziua se intinde
intre noi fara capat, iubirea ne aduna din rotire ciob cu ciob…
si nu e nimeni sa vindece ranile astea tarzii, nimeni …

multumesc ca esti aici, da, sentimentul devine apasator:)

cu drag
Anana

nu stiu ce imi place mai mult, poemul intreg aduna imagini
deosebite, dar adanc mi-a intrat in suflet: “întotdeauna mă iubeai
cu alte mâini” e imaginea mea de azi, deasemeni: “din părul meu ai țesut alt covor pe care te-ai rugat /de dezlegare”

cu drag
Anana |

eu am desprins acel „mic detaliu”, care scoate din monotonie,
aduce zambetul ...

Anana

in poezie: se moare, se rataceste, se asuda, se bea, dar mai ales ...
se traieste cu „leaganul vorbirii legat de umeri” , iar foaia galbena si goala se arunca in calimara sufletului, cuvintele se scriu singure, sunt maiestrite, iar cheia de lectura, sub lanul cu grau maci si fecioare adormite la piept ...
in versul 18, sa fie \"foaia?\"

frumos prilej de lectura ofera textele tale!

cu apreciere
Anana

mai greu de suportat decat lupta cu incertitudinile, e „acceptarea” tacita a destinului...
de aici si pana la linistea necesara, e doar un zambet distanta si cateva versuri...

iti multumesc pentru constanta citirii
te astept oricand ai timp
cu drag
Anana

uneori intre noi si lucrurile imposibile din jur, se creaza
niste afinitati... asa incerc sa-ti explic despre jumatatea
lunii, salcii, cioburi...
candva... cand o sa prind capetele acelea... o sa ma opresc
in dreptul lunii, o sa rotunjesc noptea si o sa-i smulg
toate ceasurile furate:))

multumesc de trecerea ta!
cu drag
Anana