Nuta Craciun

Semn de pretuire si din partea mea!
cu sufletul alaturi
anana

o declaratie cam violenta draga Vera, multa salbaticie
aduna cuvintele tale cand e vorba de dragoste:)
imi place finalul, are acel subtil strecurat „cu grija”...

cu drag Anana

deosebit rezumatul acestei povestiri care lasa loc discutiilor, evitand anume concluziile personale.
nu cred ca poate contesta cineva talentul autorului, valoarea textelor pe care le posteaza, doar ca pe site predomina gustul pentru poezie.
as fi preferat mai mult sa citesc din parerile altora pe aceasta tema,
eu personal am regasit aici imagini rupte dintr-o realitate paralela,
intr-adevar o viata anosta, lipsa de perspectiva, poate naste monstrii,
iar „cele care nu seamana cu grijile obisnuite”, pot ameninta direct.
nostalgia femeii cu instinct de libertate, cu fire nedomestica, poate in final desface nodul ce-i sufocase existenta, inauntru cineva poate iubi sfidand, in cazul lui Camus, nu legile decentei, ci propriile legi venite dintr-o resemnare mai la indemana decat lupta pentru ceva veritabil.
alergarea prin viata fara tinta, gaseste popas pe marginea unei nopti
cu stele deasupra, intr-o clipa perpetua ce poate apropia de adancurile propriei fiinte.

cu multumiri pentru lectura
Anana

Primeste si din partea mea felicitarile pentru importantul eveniment.
La cat mai multe...!
Anana

iti multumesc, conteaza cuvintele tale si... ai dreptate, o sa incerc sa evit constructiile de genul asta.

te mai astept de cate ori ai timp, m-ar ajuta.
Anana

tu stii ca singuratatea este mai fidela si mi se potriveste mai bine;
ce-as face … cu mainile daca as fi fericita? nu fumez gestul asta poate m-ar fi salvat:) sau in ce parte sa privesc ca sa nu tradez prea-plinul nerostirii? m-ar coplesi o mie de inimi batand la unison , as pierde echilibru si… umorul, as deveni grava si m-as supara pe toti cei care nu mi-ar vedea stralucirea de pe chip:)

ce bucurie sa te gasesc aici, multumesc de cuvintele tale si de talmacirea luminii!

cu acelasi drag
Anana

inca o stea pe cerul noptilor siluite,
zadarnicia alearga departe de os, pietrele
imi arata inima, raul se-ntoarce-n izvor,
fiecare val e pasare alba…

buzele ating cerul al noualea… cuvintele tale sunt
prea frumoase!
multumesc

zadarnicia exista atunci cand NU poti sa faci tot ce vrei,
si asta se simte acut pana in maduva oaselor, e mai bine ca nu intelegi cum vine asta… iar pentru buzele mele tarzii nu vreau miere…
anana

Petru

in incercarile eului de a recupera imaginea pusa la zid,
nu ma adancesc in golul din inima, ci ma caut in varful lunii… asa fac primul pas spre vazduh, urmatorii sper sa vina de la sine:)
multumesc pentru pauza pe care ai luat-o de la invatat!

Maria

as vrea sa fiu la inaltimea gestului tau, multumesc!
uneori in locurile goale din launtrul nostru asezam cuvinte, vine cineva, repara spaimele, aduce cerul deasupra, clipa ne aduna din inertie si ... buzele se indulcesc a zambet.
intorc acum clepsidra desi ma simt putin nedemna ...

Li

multumesc Li, si eu astept ora aceea si inca mai sper...
vezi tu asa mi-ar placea, sa vina unii din artileria grea a site-ului si sa arate cu degetul ce nu e bine, atunci as sti exact in ce directie sa sap,
iar daca un singur vers ar rezista... m-as simti bine sa stiu.
acum ca imi sesizezi de titlu... o sa vad ce gasesc

cu prietenie
anana

multumesc de sugestie!
daca tu crezi ca o sa reusesc, incep sa cred si eu... uneori avem nevoie de atat de putin ca sa putem merge inainte; ce fac insa cu zadarnicia... si cu indulcirea buzelor? ai si pentru asta o sugestie:))
Anana

la linistile si nelinistile tale, evocate cu atata sinceritate, nu e loc de cuvinte , eu stiu: despre ceea ce nu se poate vorbi e mai bine sa se taca, de aceea am sa-ti trimit doar tacerea aceasta adanca cat o iubire
adevarata…
cine esti? esti doar un om deosebit, ce nu uita … iar iertarea nu-si are locul cand nu ai gresit cu nimic plecand sa te traiesti pe tine, intoarcerea printre cei de care ti-a fost dor, e cea mai frumoasa intamplare…
fii binevenit!

cu sinceritate, dor si apreciere
Anana

sunt lucrurile in care ne transformam existenta, unindu-ne cu Dumnezeu...
multumesc pentru intelegerea de dincolo de cuvinte... am vazut si clatinarea din cap si informulabilul esential si adevarul meu pe care tu l-ai perceput si puntea peste abis pentru a atinge o parte din tine insuti, dincolo de spatiu si timp...
cu mult drag
anana

Cristina,

linistea aceasta sa n-o cauti in adancuri, ca o sa dai de vulcan:)
dar ma bucur ca vezi lumina aceea care sta drept dupa inlaturarea schelelor, vezi tu acel firicel de lumina, ma ajuta sa-mi plimb viata pe meleaguri necunoscute si sa rezist acestei ingropaciuni zilnice...
multumesc de trecerile tale

Ioan

da sunt o femeie libera, atat de libera ca uneori libertatea aceasta imi atarna atat de greu... tu ai desprins de altfel si pustiul de deasupra capului si clatinarea lumii si cuvintekle lui Exupery...
ar mai fi de mentionat ca „cel mai frumos idol exista” atunci cand cineva iubeste in tine, cel mai frumos idol poate fi un „cuvant” uitat pe amintiri, ramas sa respire aerul acesta...

iti sunt recunoscatoare de cuvinte!

Elena

mi-e atat de dor de genul asta de evenimente, candva nelipsite
din viata mea, din pacate acum pot doar sa rememorez amintiri,
din vremurile acelea si sa-mi pictez singuratatea si linistea cu cuvintele pe care le am la indemana.
candva, o sa vorbim pe indelete de toate acestea, iti promit
iti multumesc, trecerea ta aduce optimism

George

despre ochiul mort care se crede viu, nu stiu cat conteaza explicatia
mea: este chiar senzatia aceea de mort in viata, cand lucrurile se deruleaza singure, fara participarea ta directa, fara implicare, cand tu nu trebuie decat sa respecti traiectoria unei rutine ...
uneori iubeste cineva in tine, atunci lucrurile din jur au importanta,
tot ce-ai cladit rezista, cand vorbesc despre mine ma refer doar la jumatatea aceea care reuseste sa se sustraga mortii de fiecare zi,
e poate simplu doar pentru mine... daca imi lasi un email iti explic.
cu prietenie

Valeriu, atat de putin le trebuie castravetilor ca sa creasca? nici tu sapat, nici tu udat?
pare simplu... dar daca nu ai timp de pus muraturi? :))

mi-a placut, e pe masura umorului tau!
Anana

cu degete asteptand atingerea,
obraji regasiti, memoria degetelor intacta

un poem caracteristic, cuvinte simple cu inteles adanc

cu pretuire
anana

inchin si eu un pahar in cinstea ta, Li!
sa-ti fie cuvintele mereu aproape, sa-ti infloreasca
pasii mersul timpului, sa fii mereu inconjurata de prieteni,
iar anii tai sa se numere, intotdeauna cu sanatate !

cu drag drag anana

frumoase cuvinte ai scris Petru, deosebit gestul tau!

ti-ai imbracat bataile inimii, in camasa unui timp iluzoriu…
nu secundele fac sa creasca aripile,nici sperantele
din buzunarul drept, aripile cresc singure (cu toate fermoarele inchise) atunci cand crezi in ele.

mi-a placut poezia ta, te simt mai sigur pe cuvinte,
poate ti-as sugera sa incerci sa renunti la “si”:

“număr secundele din buzunarul stâng închid fermoarul
să nu prindă aripi
să zboare efemeridele
zdrăngănesc speranțele din buzunarul drept
le înșir în palmă
ah, doar astăzi voi putea trăi din ele”

sa-ti ajunga sperantele, pentru toate zilele timpului tau!
cu drag anana

cel ce stie cauta apa in inima pietrei, nu va muri de sete, va sapa singur fantana, da, asta era ideea, multumesc de cuvintele tale, noapte buna si tie.

Florian Silisteanu

noi femeile, stimate mestere, nu lasam niciodata slefuitorul
pe mana barbatului, fantana dintre coaste are pietrele ei,
cel ce slefuieste stie…
iar la cratita poemului stam, tot din drag de slefuit… poezia este o lume, drumul spre ea flamanzeste, poemul infometat sapa dinspre inima inspre vazduh…
sunt onorata de vizita d-voastra!

Dorin Cozan

sap... spune-mi in ce directie?
inteleg ca mai e de sapat, m-ar fi ajutat sa fii mai explicit... sau „arsita” e de bine?
vezi tu, lumea e impartita: unii sunt poeti, ceilalti doar oameni care scriu.

Elena
ma bucur ca ai venit tu prima; si eu te citesc si ma bucur ca existi,
e nevoie de oameni ca tine. iti multumesc!