timp nepângărit

Parcă după o lungă așteptare când toate pătratele au devenit negre, urmele rămân ca umbrele singure în așteptarea luminii. Atunci când aștepți totul ți se pare plecat pentru veșnicie: s-au plictisit de așteptare nasturii cămășii
așteptând bumerangul de viață

- se întrevede taina, trebuie doar să se întâmple: am jurat iubitule pe vedenii pe cimitirul elefanților
că nu iau mat iubitule nu iau

- lumina poate în frânturi, se va revărsa peste bolovanul mitului ( nu am înțeles aici cu bolovanul, dar sigur are o semnificație, eu aș lua doar bolovanu, cred ca ai vrut ceva să spui cu el…) :
o nemișcată lumină vecină cu bolovanul mitului
cu umbra părului tău

aceasta asteptare (plecata spre vesnicie) are taina ei de dragul unui timp
niciodata uitat, acel timp al inocentei, al primei iubiri …
asa ma consolez in tacere rememorand amintiri dragi.

acel “am jurat iubitule ca nu iau mat” , cred ca apropie prea mult de o
personala, deocamdata am postat asa, mai vad… mai lucrez
sau schimb incadrarea.
despre \"bolovanul mitului\", nu stiu cat convinge dar el are semnificatia lui

multumesc pentru comentariu
cu drag
anana