Poezie
înviere
1 min lectură·
Mediu
joc xo cu umbra mea
singură pe lume în mijlocul lumii
puține capricii mai am în ultimul timp
parcă toate s-au așezat
frumos în mine așa pe litere
ca-ntr-o bibliotecă unde imaginile
se completează singure
trebuie doar să pun cruce pe fiecare gest
zero pe fiecare bucurie
și să continui să visez
nu toate rănile plâng
unele cântă până ce visul prinde rădăcini
și te recunoaște
cerul pare o barcă albastră dezlegată de țărm
plutește în voia lui Dumnezeu
o liniște ciudată îmi bate palmele în cuie
toate neputințele mele se închină
022.398
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nuta Craciun
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 92
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Nuta Craciun. “înviere.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nuta-craciun/poezie/14146487/inviereComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
NCcu respect pentru cuvintele frumoase. Uneori singuratatea ne tine de urat mai bine decat o face chiar umbra noastra, linistea ne aminteste ca suntem trecatori si parca ne sfinteste cumva, iar ranile... da, sunt arcade ale luminii careia ne inchinam, unele canta pana ce visul prinde radacini si ne recunoaste. Recunoscatoare si eu semnului tau de lectura.
0
Și câteodată „neputințele” ne centrează și ne relevă chipul, după care am tânjit eternități de-o clipă!