Bucuria de a privi răsăritul

Mă trezesc cu o durere ascuțită în piept O durere venită să-mi șteargă somnul și așa prea firav Doctorul zice ca inima mea face un efort prea mare Ca să mă țină în viață și eu nu știu cum s-o ajut Trăiesc cu durerea asta noapte de noapte Ziua o uit alerg să prind toate răsăriturile Să le închid în mine ca să-mi încălzesc inima Pentru că o iubesc și nu știu cum să-i spun asta Ca să nu sune banal Știu că e sensibilă și urăște lucrurile banale Aș vrea sa bat eu pentru ea Să bat eu de 60 de ori pe minut pentru ca ea să trăiască Să se poată bucura de toate răsăriturile de soare De toate primăverile din sânge Pe care știu că le așteaptă mereu Cu inocenta acelui copil care știa că primăvara E anotimpul care îi mai adaugă un an la vârsta lui Mereu prea mică pentru visele lui prea mari Când mai adăuga un an pe tocul ușii de la întrare Iar inima lui zbura ca un balon de săpun De la un vis la altul Acum ea se adăpostește în mine ca-ntr-o scorbură Bate obosită ca să mă țină în viață căci știu că mă iubește Dar ce nevoie am de o iubire în care nu putem să privim Împreună răsăritul Ce nevoie am de o inimă care bate doar pentru mine Dar care și-a uitat bucuria de a citi în stele în nopțile albe Bucuria de a aștepta răsăritul știind că încă o zi Vine să îi lumineze capătul de liniște Ce nevoie am de o inimă care nu trăiește pentru ea Ci doar pentru grămada asta de oase rămășițele Unei fericiri din care zboară acum viața Precum un balon de săpun în copilărie