În fuste de mamă mă-mbrac de la o vreme,
dar nu te teme...
Nu caut să-ți fiu o a doua mamă,
deși glasul tău mă cheamă...
Cu fiecare noapte pierdută prin crâșme,
cu fiecare notă ce o cânt,
cu
Am vrut să-ți spun un șuier de final
Și bate vântul, trist ecou de ploi...
Mă-neacă muchia unui val
Și nu mai pot veni-napoi.
Mă duc cu gândul spre un ultim gând
Și trist te iau de gât să te
Viața asta chiar asta e. Un Carnaval nereușit, hibrid, de prost-gust, sleios și fără nici un gust. vise ciudate, personaje dubașe, întâmplări cretine, zile moarte... Femeia cu barbă, cititorul de
NV