Nonciu Dragoş

Eu aștept la mila sorții, Ca să-mi dea puterea, Să încalec broasca porții, Ce deschisă îmi dă vrerea. Tufe vor pierii din cale, Nimic nu v-a opri lumina, Drumul e deschis la vale, Cu

se cred vinovați și sunt călcați de paza pe coasta de argint sunt prinși cu furatul de hoți ce vroiau ca să schimbe în vânt ca vechi mormănt casa cu vieți nimic nu mă-ncântă că sunt nu mă

În regnul animal când tu te-ntorci, Nu vezi de ochelarii de pe ochi, Realitatea cea schimbată-n terci, De oameni răi, ce vor să-ți dea deochi. Cu umbra netratată stai și-asculți, Minciuni după

M-am străuit de-atâtea ori să lupt! Și… ce-am câștigat sau pe ce am pus mâna, ca să zic așa, să-mi rămână drept amintire, pentru totdeauna… nimic și nimicul acela m-a durut într-atâta încât am

Mă vait ca un copil, Că nu-mi ajunge, La inimă să pun cu stil, Mai mult bine ce o unge. Nu pot să răspund, Prezent la supărare Și nici să mă ascund, În fața roșind disperare. Crezare-aș

Socotiți-mă ca pe in frate Și nimic nu-mi dați de rău. Nu mă loviți pe la spate, Aruncați veți fi în mare hău. Jur pe spatele celor plecați, Ca nimic să nu vă fur, Iară voi cu toți să-mi

Cu ce m-aș simții eu în al nou-lea cer, Dumneta îl ai și tot nu ești în el! Așa că fricoase ‘noată-n continuare în mister, Char dacă dormi în blana ta de miel. Pierdut vei fi întotdeauna pe

Pe urmele din piatră, Pe care am călcat, Am vrut să las în urmă, Am vrut să fiu curtat. Pe robii cei mai mulți, Pe frații falnici iubitori, Am pus mâner la suliți, Am pus în lupte

Ca o boare sunt cu toții, Bunii și iubiții mei amici, Nu mai fug din fața sorții, Slabi s-arate că sunt mici. Vântul nu-i mai zboară Sunt puternici ca pământul, Nu știu pentru-a câta oară, O

Picături fierbinți curgeau pe coapsele ei înfierbântate, părul blond plin de apă nu mai stătea la locul lui și acoperea fața cerșetoare de săruturi. El suporta cu

Se cred minunați tâmpiții creduli, Cântând în strunele altor nebuni, Găsind că-i mai bine și dres, Să soarbă otravă dată cu stres. Muiate mâncăruri soarbe mirați, Că sunt plini și

Pe noptieră, la cap ți-am lăsat, O cracă de liliac înflorit. Făceați un tot frumos furat, Din mine ce-l ce-am supraviețuit. Pe notele cântate eu am fost Mai bun decât un biet tangou. Am pus

Să muști din măr se pare, Este un risc prea mare! În loc să stai pe spate-n soare, Privind confuz la nemurire! Pe reaua viață în culori, Gusturi tari și migdalate, Migrând servite-n foanfe

Se-apleacă copacul de vântul năpraznic, Frumoasele crăci în rugăminți se supun, Milă îi cer, vîntului zălud și nebun. Frunzele-l părăsesc îngrozite de-acasă, Ramuri fricoase bat trunchiuri

Mi-e teamă să nu-ncurc socoteala, Aceea ce vreau să primesc căci am dat Și acum oi primi răsplată vrăjeala, Ce-n urmă nemilos am lăsat. Pe vârful de piatră minuni s-au făcut, Acum mă-ndrept ca

Există o cale să fiu mai pompos, Să întorc lumea pe dos, pe dată. Așa, muștruluind ca un copil nemilos, Să vezi când apare cinstit, artă. Luptând să mă dau în stambă, Că am pus de plăcinta cea

suavă față-mi iese-n cale sunt eu micuță doamnă pe-ntâiul glas îi zic a jale ce salbe sar din strană ce stropi de apă vie dau sunt tot mai corupt de vană aprinse pluguri mă fac să