Nonciu Dragoş

OCHI DE FATÃ simplu joc e ochiul ce te mișcă, te agită, îți vorbește pur și simplu doar că n-are mână de te-atinge mângâiere mulțumit vei fi se pare de te-njură vai de tine pe rău nu-ți

Sădite plante pribegite peste lumi, De ce nu înfloriți în al meu ghiveci, Să cânt, slăvesc, biata natură-a-vremii, Sculatelor porunci ce-aleargă după teci. Mai bun ca floarea ce-o-nmugurii oi

De ce mă ningi tu lume În apoteoza de necaz De ce îmi faci doar glume În scoaba bină de extaz Sunt suflet viu în siofal Acerb în blum spre arcedat Vai săraca formă de cedal Ascultă lira

M-au pus să trag și-am tras… Că n-am avut… încotro! De, ce să-i faci sunt păcătos Am acceptat un rok and ro Pe termen lung pân’… la… Da, m-am pus așa pe muncă! Să fie multe și-alte

A venit ziua să plecăm acasă; doar Alvin şi Broască erau veseli. — Ce are Alvin, de-i vesel aşa? am zis eu încet. — Îţi

ALTÃ ȘA Șofatul calului, este una din cele mai vechi meserii. Da,… omul, a… catadicsit să se suie și el, pe alt animal… decât nevastă-sa

Și ropot de cai se ascund în zare De praful cel alb crescut în vânt Mai scumpă e viața de boare Mai bun e firavul mormânt Reacție bună aruncă în voie Mai multă speranță să mulgă Mărită-ți e

Sufăr, am fost prins și pedepsit, De cel ce-a fost și este mai hoț, Căci plumbuit, acuma-s neochit, De vasele ce-n larguri se preumblă fără soț. La puricat de-s luat m-absolv pe dat, De ce să

În șipot de ape albastre, Stau șoaptele noastre Demult presărate pe ele. Se-așteaptă doar zâna, Să bată din coada-i făloasă. Și șoapte să vândă-n ’napoi, căci am uitat cu totul de ele pe

Scandal să-mi faci Că nu sunt bun la toate, Mai scaldă mimi în noapte Culege flori și vârcolaci. Lovește-i sau ascultă-le Tu oful de ofrandă. Mai dă-le demni să fie De arșița

stau visez rușine-mi e că sunt doar vânt ce spulber rău cu rău pe-acest pământ supus m-așez la masa tratativelor și sunt răpit de joase și firave glasuri ce îmi cânt mă las purtat de joasa

M-am ridicat și am pus stop situației! Așa nu se mai putea discuta despre normalitate, nu trebuia să mai fie nimeni hulit în niciun fel! De ce și pentru ce, atâta bătaie de joc, fără niciun drept,

Las-o crape; strâmbă, chioară! Pentru-a nu știu cât-a oară Stă și… așteaptă făr’ s-o doară, Pe stăpâna-i fandosită soră! Da, că i-am dat, belele, toate! Și cele bune… și pe rele mai ales, Să

La banca din parc, Noi n-am mai tras Ea plânge de noi, Alți singuri iubiți, N-o mulțumește, Nu stau lipiți de speteaza, cu grijă de noi, încălzită cu foc. Suntem pe cale cu tot s-o

Secretul meu pe care l-am păstrat, Cu-atâta chin m-a pedepsit amarul. Pe mulți i-am dus cu zăhărelul la mezat, S-asculte povești legate cu dușmanul. O pacoste ca un perete în loc m-a

Toamna mă prinse la căsuţa neagră, cum îmi plăcea mie să-i spun, alături de Gianina şi Amaris câteodată, atunci când ne aducea ceva de mâncare, băutură, golind câte o jumătate de tărie, plecând a

Micuță stea ce-mi pâlpâie în tâmplă, Mă lasă lumina dulce să-ți sorb. Sunt tot un soare-n viața simplă, Și totuși eu mă mișc ca orb. Mai rabdă-mă și nu te stinge iute, De viață nu mă satur,

lacrimi-i trebuie un dram de iubire ce curge-n minune săraca pe coardă părerea de rău e inima goală-n menire vulturi hulpavi mănâncă totul îndată iubire se cheamă că este perfida pe față

Doar o gură vreau să-mi dați, Drept dovadă că iau iubirea Și cutez ca toate să vă-namorați, Dovediți care vă e menirea. Voi fi mai bun de astă dată, Cu flori ca voi ce viața mi-o